Funcționarea Consiliului

Funcționarea Consiliului

Consiliul contribuie la adoptarea acțiunilor politice și a deciziilor legislative, fiind principalul organ decizional al Uniunii Europene. Consiliul reprezintă interesele statelor membre, spre deosebire de Parlament, care reprezintă interesele cetățenilor care fac parte din Uniunea Europeană. Legile sunt adoptate de către Consiliu la propunerea Comisiei Europene, cu participarea Parlamentului European. Fiecare stat membru desemnează câte un reprezentant în interiorul Consiliului, acesta numărând 27 de membri din momentul în care România și Bulgaria au aderat la Uniunea Europeană (1 ianuarie 2007). Prin rotație, președinția Consiliului este asigurată de fiecare stat membru, iar mandatul durează șase luni. Consiliul este administrat de un Secretar General al Consiliului. Pentru ca o propunere legislativă să fie adoptată, atât Consiliul, cât și Parlamentul European trebuie să își dea acordul. Printre atribuțiile Consiliului se numără: adoptarea actelor legislative, contribuirea la coordonorarea politicilor statelor membre, încheierea de acorduri internaționale, aprobarea bugetului Uniunii Europene. Interesele guvernelor naționale ale Uniunii Europene sunt apărate legitim în Consiliu. Acesta are și o funcție executivă atunci când deliberează în materie de politică externă sau în materie de cooperare polițienească.

Istoric evolutiv

Prin Tratatul de la Paris (1953) ce a înființat Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului au fost create patru instituții: Consiliul Special de Miniștri, Adunarea Comună, Înalta Autoritate și Curtea de justiție. Consiliul Special de Ministri avea putere de decizie, reprezentând și coordonâd guvernele și politicile naționale ale statelor membre. Deciziile importante ale Înaltei Autorități trebuia să fie aprobate de acesta. Odată cu constituirea celor două Comunități Europene (Comunitatea Economică Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Electrice), prin Tratatele de la Roma, Consiliul Special de Miniștri și-a schimbat denumirea în Consiliu. În urma Tratatului de la Bruxelles, din 1965, instituțiile similare au fuzionat, formându-se un Consiliu unic, pentru toate cele trei Comunități Europene schimbându-și denumirea în Consiliul de Miniștri. După semnarea Tratatului de la Maastricht din 1993 acesta este numit Consiliul Uniunii Europene, urmând ca după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona acesta să fie numit Consiliu, aceasta fiind și denumirea lui actuală.

Consiliul nu poate fi confundat cu Consiliul European, dar nici cu Consiliul Europei.

Consiliul European este o altă instituție a Uniunii Europene, dar se deosebește de Consiliu prin faptul că nu exercită funcții legislative. Devine instituție oficială a Uniunii Europene în 2009, prin semnarea Tratatului de la Lisabona. Rolul Consiliului European este acela de a stabili prioritățile și direcția politică generală a Uniunii Europene. Consiliul European definește principiile și orientările generale ale politicii externe și de securitate comună. Spre deosebire de Consiliu, care a fost format prin fuzionarea celor trei instituții similare, la intrarea în vigoare a tratatului de la Bruxelles, Consiliul European s-a constituit prin întâlnirile șefilor de stat. Consiliul esre format din miniștri, iar Consiliul European este format din șefi de stat și de guvern. Consiliul Europei este o instituție interguvernamentală ce a fost înființată în 1949, fiind alcătuit din 47 de state (toate statele Uniunii Europene fac parte din acesta, dar și alte state din centrul și estul Europei). Acesta are un caracter deschis, propunându-și promovarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind independent de Uniunea Europeană. Sediul Consiliului Europei este la Strasbourg. În cele ce urmează atenția se va îndrepta asupra a trei probleme care sunt ridicate de Consiliu în funcționarea sa: problema președinției, modul de deliberare și problema organelor auxiliare.