Efecte ale structurării expunerilor - discursurilor

Articolul prezintă efecte ale structurării expunerilor și discursurilor prin abordarea problematicii de gen care poate apărea în structurarea, respectiv susținerea unui discurs. Articolul face vorbire despre comunicare și comunicare eficientă, despre tipuri și etape ale structurării unui discurs/ expuneri/ prezentări, dar și despre efectele pozitive și mai puțin pozitive ale acestor expuneri, sugerându-se totodată, câteva modalități de ameliorare sau evitare a efectelor mai puțin dorite..

Key-Words: comunicare, discurs, public, auditoriu expunere; apriori, aposteriori, acontrario

1.Comunicarea interpersonală

1.1 Ce presupune comunicarea eficientă?

Comunicarea este cu siguranță unul dintre elementele esențiale ale lumii în care trăim. Inexistența acesteia într-o lume care se dorește a fi tot mai receptivă la nou ar anula atât întreaga serie de progrese înregistrate până la momentul prezent, cât și ființa umană și existența în sine.

Comunicarea interpersonală este, fără doar și poate, axul în jurul căruia toate activitățile și procesele umane se desfășoară.

În acest sens, putem vorbi despre o conexiune directă între comunicare și activitățile, respectiv procesele umane exercitate.

Astfel, putem afirma că există activități și procese eficiente în condițiile realizării unei comunicări eficiente.

Cu alte cuvinte, comunicarea eficientă presupune identificarea celui mai potrivit mod de transmitere a unui mesaj, de la emițător către receptor, asigurându-se din partea celui din urmă un răspuns, un efect la mesajul emițătorului.

Un mod inadecvat de transmitere a mesajului către receptor va conduce la imposibilitatea acestuia de a decodifica mesajul transmis de către emițător iar rezultatul unei astfel de situații se va concretiza sub forma unei comunicări distorsionate.

Puțini sunt cei care posedă darul de a comunica eficient. Aceștia sunt capabili să comunice cu ușurință, fără a fi necesară depunerea unui minimum de efort

Pentru cei mai mulți oameni însă, comunicarea, dar mai ales comunicarea eficientă presupune învățarea anumitor pași care trebuie urmați, educarea și antrenarea propriei persoane în vederea obținerii unor efecte notabile în ceea ce privește realizarea unei comunicări eficiente.

Este mai puțin probabil să comunicăm eficient rezumându-ne doar la a comunica verbal cu interlocutorii noștri.

În vederea realizării unui proces de comunicare eficient este important să se armonizeze elementele comunicării verbale, cu cele paraverbale, respectiv cu cele nonverbale.

Este binecunoscut faptul că un procent semnificativ (55%) din mesajul pe care îl transmitem se realizează prin intermediul comunicării nonverbale. La polul opus se află transmiterea mesajului prin intermediul comunicării verbale (7%) (fig. 1).

Fig.1- Comunicare verbală.Comunicare nonverbală.Comunicare paraverbală

Sursa: RightAttitudes[3]

În acest sens, este de preferat să acordăm o deosebită atenție modalităților de structurare a expunerilor/discursurilor și a ședințelor pentru a putea preîntâmpina posibilele disfuncționalități care din timpul unei expuneri.

1.2 Tipuri de discurs. Etape ale pregătirii unui discurs

A ține un discurs înseamnă a comunica eficient cu auditoriul; discursul nu se rezumă numai la prezentarea unui mesaj. Realmente necesară este atât eliminarea barierelor de comunicare pentru ca discursul să își atingă scopul.

Pentru o mai bună comunicare a mesajului, specialiștii afirmă că discursurile pot fi clasificate în trei importante categorii după cum urmează [1] :

• Discursul apriori

• Discursul aposteriori

• Discursul acontrario

În elaborarea unui discurs de tip apriori trebuie să avem în vedere enunțarea tezei, a scopului urmărit, precum și prezentarea faptelor capabile să demonstreze fundamentul tezei expuse și a concluziilor ce susțin scopul urmărit.

În situația în care se dorește susținerea unui discurs de tip aposteriori, se vor expune mai întâi faptele, concluziile, urmând ca în final să se precizeze scopul urmărit.

Într-un discurs de tip acontrario, prima etapă o constituie prezentarea tezei opuse, urmată de cea de-a doua etapă care constă în prezentarea într-o manieră cât se poate de subiectivă a faptelor. Această modalitate de prezentare a faptelor influențează auditoriul și îl convinge.

Cea de-a treia etapă a acestui tip de discurs constă în prezentarea opiniei personale a vorbitorului și a tezei propuse de acesta.

Susținerea unui discurs în fața unui auditoriu numeros reprezintă pentru foarte multe persoane atât o sursă generatoare de stres, cât și un discomfort care diminuează încrederea de sine a celui aflat în fața unui public țintă.

Discursul trebuie adaptat auditoriului pentru ca mesajul să fie perceput corect de către acesta.

În acest sens, discursul ce urmează a fi prezentat trebuie pregătit, fundamentat, structurat și repetat.

În vederea pregătirii corespunzătoare a unei prezentări, respectiv a unui discurs este necesară urmarea celor patru etape componente ale strategiei pregătirii[2]:

• stabilirea obiectivelor discursului;

• analizarea publicului țintă;

• alegerea ideilor principale și a materialelor;

• organizarea prezentării/discursului;

Master de Cercetare Management

Facultatea de Management

Academia de Studii Economice din București