Dezvoltarea limbajului

Limbajul in general, si al prescolarilor, in mod special corelat cu acumularea de informatii si cu formarea personalitatii, prezinta o importanta deosebita pentru procesul educative, in special datorita faptului ca in copilarie comunicarea verbal isi pune amprenta asupra dezvoltarii psihice a omului, asupra capacitatii sale intelectuale si personalitatii sale, fiind la randul lor infuentat de acestea.

REFERAT

Datorita complexitatii sale, limbajul ne face sa ne gandim la doua aspect principale: unul de ordin psihologic, iar celalalt de ordin social. Intrucat limbajul este imfluentat de societate la baza lui stau o serie de determinari din partea conditiilor sociale. Comportamentul verbal al aceluiasi subiect uman difera de la caz la caz fiind conditionat de continutul si de forma solicitarii, dar si de cea a solicitantului, de importanta sociala a ctului de comunicare, de gradul de participare la el. Pe de alta parte,l comportamentul verbal are, atat prin continutul propriu - zis pe care il exprima, cat si prin forma de exprimare, o incarcatura afectiva, de cunoastere si cultura, de intelegere si motivatii diverse pentru acelasi tip de motivare verbala. De astfel, intregul comportament uman nu poate fi inteles si explicat fara a-l raporta la procesele interioare, fara a surprinde tocmai relatia ce se stabileste intre subiectul care vorbeste si mediul inconjurator.

Asadar, comportamentul verbal este influentat de mediul extern si presupune totodata o anumita motivatie, un anumit imbold intern care pregateste si implusioneaza copilul spre exprimarea anumitor stari psihice, a emotiilor si sentimentelor, a gandirii si ideilor, a cunostinelor si a gradului de intelegere, cat si a atitudinii fata de sine dar mai cu sema fata de semenii sai.

La varsta prescolara limbajul capata noi valente si ii permite copilului sa realizeze relatii complexe cu adultii si cu ceilalti copii, so-si organizeze activitatea psihica, sa-si exprime ideile si starile interioare, dar si sa inteleaga si sa acumuleze informatii. Prin intermediul limbajului, copilul isi dezvolta propri-ai experienta si mai cu seama invata din experienta altora. Cu ajutorul limbajului se formeza si se organizeaza sisteme in care sunt integrate cunostiintele, ceea ce contribuie la sistematizarea si la evaluarea conditiilor interioare, de farmare a personalitatii. Bogatia vocabularului prescolarului este relative mare: 700-800 cuvinte la 3 ani, 1000 la 4 ani, 1500-2000 la 5-6 ani (datele sunt din Psihologia Copilului - de Ursula Schiopu) si salturile calitative pe care le face de la o etapa la alta denota posibilitati reale de exprimare si de concentrare a ideilor, dar si de achizitionare diversificata a informatiilor cu care vine in contact. Copilul prescolar mare are posibilitate sa foloseasca in linii mari un limbaj apropiat cu cel a adultului, insa gandirea lui este specifica varstei. Aceste acumulari pe linia limbajului determina profunde schimbari in privinta posibilitatilor de invatare si de structurare a personalitatii. Este varsta la care apar si unele contradictii, generate fie de mediul familial fie de colectivul de copii. Ele se datoreaza opozitiei ce se creaza prin cresterea aspiratiilor, a dorintelor si posibilitatile de a le satisface in conformitate cu exigentele formulate de adulti. In anumite conditii, apar fenomene de negativism mai frecvente la grupa mica, negatifism care se manifesta sip e linia limbajului cand copilul refuza temporar sa vorbeasca. Aceasta atitudine nu trebuie confundata cu dezvoltarea generala si a limbajului copilului in cauza.

Intervetia adultului asupra dezvoltarii vorbirii copilului se face prin canalele verbale, fie prin cele ocupationale, in special prin cele de organizare a jocului.

JOCUL DIDACTIC

1. - acelasi continut se poate repeat de mai multe ori si totusi jocul sa fie nou, datorita sarcinilor didactice multiple si complicate gradat si fomei sale inedited, contura de imbinarile originale ale regulilor cu actiunile de joc. - forma specifica a ctivitatii de ivatare la varsta prescolara - ocupa in ansamblul formelor organizate in acest scop un loc deosebit de important. Il consideram chiar ca se situeaza pe primul loc, datorita structurii lui deosebite reusind mai bine decat orice gen de activitate din gradinita sa imbine elementele instructive cu cele educative si distractive. Componentele jucului didactic se cunosc pre bine - continut , sarcina didactica, element de joc, reguli. Scopul cu care se organizeaza de fiecare data activitatea de joc didactic este diferit. Prima data acestea pot fi de invatare (denumirile obiectelor si ale insusirilor lor, ale actiunilor ce se pot organiza cu ele s.a.); apoi se urmareste consolidarea cunostintelor si deprinderilor si ulterior verificarea cestora. In aceasta suita de jocuri continutul ramane aceslasi, de exemplu: cunostintele despre fructele de tomna, despre florile de primavera, despre uneltele diferitilor meseriasi, etc. De la o forma a jocului la alta se schimba insa scopul cu care se organizeaza activitatea si in functie de aceasta sarcina didactica, elemental de joc si regulile. Acestea din urma ca elemente component a jocului didactic, sunt acelea care, impreuna, confera desfasurarii jocului identitatea proprie si de fiecare data noutatea. Ineditul antreneaza usor pe copii in joc si-i conduce in mod progresiv in procesul cunoasterii. Datorita acestui aspect, jocul didactic este o forma atractiva pentru copii, acceptata cu usurinta, preferata, indragita. Deci scopul poate fi formulat numai pe un continut strict delimitat la identitaea proprie a jocului didactic, educatoarea formuleaza scopul care il particularizeaza fata de etapele procesului instructive in general si in