Comunicarea în întreprindere

trimite un mesaj lui B insa B reactioneaza si trimite un mesaj lui A. Exista, deci, retroactiune si nu doar simpla transmisie Comunicind, A accepta ca B sa comenteze mesajul, sa ceara mai mult sau sa exprime indoieli. Diferenta este majora si, in majoritatea intreprinderilor nu acest lucru se asteapta din partea lui B.

Totusi, comunicarea in intreprindere isi are realmente locul, putem afirma ca este un adevarat scop strategic din moment ce, datorita ei un grup isi construieste un ideal comun , isi formeaza o identitate. Multumita ei, politicile vor fi legitimate (aprobate de toti, nu vor fi discutate) insusirea si capitalizarea priceperilorvor fi favorizate ceea ce va avea ca urmare crearea unei persoane mai motivate (a comunica inseamna a exista).

Bineinteles, unele organizatii au inteles perfect avantajele pe care le pot obtine prin comunicare. Cautarea unei intelegeri, convergenta spre un scop comun, fixarea unui obiectiv mobilizatorla care persoana adera sint avantajele asteptate dupa acest tip de operare. Acestea pot deveni adevarati factori de performanta, daca firma accepta dupa ce isi va fi difuzat mesajul, exprimat dorintele si (ca in schimb receptorul sa-si arate propriile aspiratii) , sa expuna remarcile si sa le integreze in procesul de decizie.

Firmele care au instaurat gestiunea proiectului , sefii de productie, sau care au ales structuri in retea specializate in relatii si conexiuni multiple cunosc importanta comunicarii si a avantajelor pe care aceasta o prezinta pentru management. Alte firme, gratie introducerii noilor concepte ca spre exemplu memoria intreprinderii* incep sa accepte prezenta comunicarii in organizare. Altele prefera mai degraba sa informeze decit sa comunice.

Comunicarea este o nevoie vitala a individului si, astazi, incertitudinea crescinda a sectoarelor de activitate impune cautarea partenerilor pentru a favoriza adaptarea; in cele din urma comunicarea isi va gasi treptat locul si in aceste firme.

Daca dezbaterea temei <<De ce sa comunicam ?>> este astazi depasita, cauza fiind definitiv inteleasa, intrebarea <<Cum sa comunicam ?>> este mai mult decit oricind o tema de actualitate.

Distanta frecvent constatata dintre imaginea dorita si imaginea efectiva provoaca necesitatea unui demers voluntar de comunicarecare da tonul (strategie de impulsionare) sau <<rectifica tirul>> (strategia de riposta).

Pentru a construi o strategie de imagine si angaja o politica de dialog, tipurile si mijloacele de comunicare variaza in functie de contextul in care se inscriu si publicul caruia le sint destinate Vom expune tehnicile de comunicare institutionala (sau corporate) in intreprindere adica mijloacele utilizate pentru a vorbi sau a face sa se vorbeasca despre aceasta ca si institutie fata de un public eterogen si variat ca si ziaristii, comunitatea financiara, puterile publice, liderii de opinie, marele public

Astfel vom aborda comunicarea vizuala, relatiile cu presa, comunicarea financiara, comunicarea in perioada de criza si comunicarea publicitara. Totusi, imaginea globala a unei intreprinderi rezulta din ansamblul expresiilor ei : institutional + comercial + intern.

Comertul institutional va fi vazut aici sub aspectul sau esential practic, tehnic. Fiecare disciplina va fi expusa din mai multe unghiuri : definitie (ce este?); demers strategic si finalitati (de ce se recurge la ?); expunerea tehnicilor si mijloacelor (cum trebuie facut ?); descrierea actorilor (cu cine ?); instrumente de urmarire si control (ce bilant ?) ; cheile reusitei (cum se poate optimiza actiunea ei ?).Comunicarea va fi dialog sau nu va fi deloc **

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

* >> l'entreprise apprenante, l'empowerment, l'organisation plate et sa transversalite >>, Marie-Agnes MORSAIN, Dictionnaire du management strategique, Ed. Belin-Sup, 2000, p.44

**M-H. Westphalen, La communication externe de l'entreprise, Ed. Dunod, Paris, 1997, p.7.

COMUNICARE VIZUALA

I. Logotipuri si sisteme de identificare vizuala

1. Logotipuri.

Definitie : Logotipul este numele unei intreprinderi sau organizatii desenat intr-o maniera unica si specifica

Blocul-marca = tratarea

1. Lexique de gestion, Ed. Dalloz, 1991, pp70-71 , pp. 314-315

2. Marie-H Westphalen, "Comunicarea externa a intreprinderii" Ed. Dunod, 1997

3. Gilles Bressy & Christian Konkuyt, "Economia intreprinderii", Ed. Dalloz, p. 116-117

4.J.-R.Edighoffer, Precis de gestion d'entreprise, Ed Nathan, 1996, p.90

5.Marie-Agnes Morsain, "Dictionar de management strategic", Ed. Belin-Sup, 2000

p.43-44.

6.Henri Mintzberg, Managementul, Ed. des Organisations, 1990, p 82-83.