O societate contemporană poate funcționa corect și normal din punct de vedere social, administrativ, politic și economic doar cu ajutorul mass-mediei. Fără ea, societatea este de neconceput, pentru că reprezintă acea informare colectivă de care omul are nevoie. Fără puterea mass-mediei de a difuza mesajele, n-ar exista „spectacolul colectiv” al societății la care iau parte sute sau chiar mii de oameni, care nu se cunosc, care poate nu s-au văzut sau nu și-au spus niciun cuvânt vreodată, își împărtășesc aceleași emoții, gânduri și reacții, vin în contact cu aceleași informații și aceleași opinii cu care sunt sau nu de acord la un moment dat.
Într-un stat democratic, mass-media poate fi considerată "centrul vital al vieții publice".1 Iar comunicarea este omniprezentă. Ea invadează toate locurile în care viaţa socială se organizează şi este determinată de cerinţele informative şi cognitive ale individului precum şi de nevoile societăţii de a se autoregla.
Iar cea care deține controlul total asupra accesului la lume, mass-media, oferă propria viziune a realului, o imagine proprie a evenimentelor, a oamenilor și conjuncturilor social- istorice, culturale sau economice. Astfel, mass-media reușește în primul rând să creeze o comunicare bazată nu pe apropiere spațială, valori culturale, sociale sau religioase ci pe legătura informațională. Doar așa, oamenii atât de diferiți și depărtați devin din ce în ce mai asemănători și apropiați.
Mass-media a devenit astăzi un fel de centru gravitaţional în raport cu care se poziţionează toate celelalte segmente ale societăţii: sistemul economic, politic, ideologic, cultural, tehnologic, sistemele şi subsistemele sociale2.
Și trebuie să recunoaștem că mass-media este peste tot. Mai mult, pentru majoritatea dintre noi, este imposibil să treacă și o singură zi fără să avem de-a face cu mass-media. De aceea susțin că, în cadrul societății de masă, mass-media reușește să creeze și să dirijeze părerile oamenilor, să le uniformizeze, să transforme părerile, trăirile și opiniile personale în spirit de masă. Așa ajung și ceilalți să se identifice și să dea dreptate jurnalistului.
Termenul de „mass” se traduce din limba engleza „în masă” şi reprezintă un conglomerat de oameni care nu se cunosc între ei, care nu au niciun fel de relații de proximitate, nu comunică între ei, nu au scopuri, valori comune. Pe ei îi leagă doar faptul că, consumă zilnic același produs distribuit pe scară largă tehnologia moderne.
Pe de altă parte, de cele mai multe ori cuvântul „mass” este folosit cu sensul de public, dar poate avea și accepțiuni ca „societatea de masă”.
1 Bertrand, J. C, “O introducere în presa scrisă și vorbită”, Ed. Polirom, 2001, pg. 19
2 M.Coman, “Introducere in sistemul mass-media” Ed.Polirom, Iasi, 2007, pg. 59
Conceptul de comunicare de masă poate fi definit și ca orice formă de comunicare în care mesajele, având un caracter public, se adresează unei largi audiențe, într-un mod indirect și unilateral, utilizându-se o tehnologie de difuzare.3
La nivelul comunicării interumane termenul are conotaţia de limbaj, iar la nivel de canal, fiecăruia îi corespund un limbaj specific și un cod anume.
Termenul de bază “media” provine din pluralul cuvântului latinesc „medium” care semnifică mijlocul de transmitere a ceva. În limba engleză el are două semnificaţii:
o tehnologie specifică de comunicare în raport cu un canal;
un limbaj specific de comunicare, fiind mai degrabă vorba de un set de tehnologii şi nu de una singură: tehnologiile de elaborare şi producere a mesajelor (camera de luat vederi), mesajele ca purtătoare de informaţii (imagini, sunete) şi tehnologiile de receptare a mesajelor de către public (radio, televizor).
McLuhan consideră că ”the medium is the message”4. Asta înseamnă că mediul reprezintă mesajul. Mijlocul prin care este transmis mesajul influențează modul în care mesajul este perceput de oameni. În plus, el se construiește diferit pentru fiecare limbaj în parte. Astfel, același eveniment poate fi transmis de mass-media și perceput de public diferit de la un mijloc la altul. Spre exemplu, mesajele transmise prin intermediul televizorului fac parte din categoria mediilor reci, iar cele transmise prin intermediul radioului fac parte dintr- un mediu cald. Nu trebuie să uităm că, canalul pe care sunt fixate mesajele este mai important decât informația în sine. Pentru că, canalul de transmitere se adresează în primul rând simțurilor. Cuvântul media a fost folosit de Marshall McLuhan pentru a desemna simultan “ansamblul tehnicilor, inclusiv al suporturilor de comunicare şi ansamblul instituţiilor şi produselor create în cadrul sistemului comunicării de masă”5.
Așa cum Marshall McLuhan sugerează, mediul - canalul de comunicare - nu îndeplineşte doar funcţia de transfer al mesajului de la emiţător la receptor. El are rolul de a solicita mai mult sau mai puțin audiența.
În acest context pot fi identificate două categorii de medii:6
- medii calde (radio, cinema, foto, alfabetul fonetic, tiparul);
- medii reci (telefonul, televiziunea, desenele animate).
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
