Comunicarea

MOTTO:

“La început a fost cuvântul. Dar nu la începutul lumii, ci la începutul culturii. Dincoace de cuvânt se afla natura, dincolo de el începe cultura. Începând sa vorbeasca, antropoidul a devenit om; laba a devenit mâna, piatra necioplita a devenit unealta, adaptarea a devenit munca, hrana a devenit mâncare, adapostul a devenit casa. Nici o stare sufleteasca nu ajunge idee decât în si prin vorbire. Însa vorbirea nu e vorbarie, vorbaria este manifestarea zgomotoasa a tacerii de vreme ce nu mai spune nimic. Vorbirea este principalul mijloc de comunicare si de construire a ideilor. “(HENRI WALD)

Comunicare reprezintă înştiinţare, ştire, veste, raport, relaţie, legatură. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de catre dictionarul explivativ pentru comunicare. Deşi pare simplu înţelesul comunicarii este mult mai complex şi plin de substrat. Comunicarea are o mulţime de înţelesuri, o mulţime de scopuri şi cam tot atîtea metode de exprimare şi manifestare. Nu există o definiţie concretă a comunicării însă se poate spune cel puţin că, comunicarea înseamnă transmiterea intenţionată a datelor, a informaţiei.

Ce se înţelege prin comunicare:

-o provocare constantă pentru psihologia socială;

-o activitate;

-satisfacerea nevoile personale;

-legătura între oameni, etc.

Etimologic, termenul provine din limba latina, unde "communis" înseamna "a fi în relatie cu, a pune de acord".

Dictionarul de sociologie defineste comunicarea ca un proces de emitere a unui mesaj si de transmitere a acestuia într-o maniera codificata cu ajutorul unui canal catre un destinatar în vederea receptarii (Maria Voinea).

Dictionarul de psihologie defineste comunicarea ca relatie între indivizi ce implica transmitere intentionata sau nu cu influente asupra receptorului si cu efect retroactiv.

Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca ea exista în transmitere si în comunicare. Este mai mult decât o legatura verbala între cuvinte precum comun, comunitate, comunicare.

Comunicarea este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la asteptari si cerinte.

Forme ale comunicarii

Comunicarea are un caracter dinamic. Este un proces complex, ce se particularizeaza în contexte diferite. Exista informatii care se transmit genetic, informatii care circula în mediul social (cutume, obiceiuri etc.) si în organizatii. Exista mai multe criterii dupa care sunt identificate variatele forme de comunicare:

1. Dupa participarea indivizilor la procesul de comunicare:

- comunicare intrapersonala (comunicare cu sinele)

- comunicare interpersonala (cu altii)

- comunicare de masa (prin institutii specializate, cu adresabilitate generala).

2. Dupa contextul spatial- temporal al mesajelor:

- directa (fata în fata)

- indirecta (mediata)

3. Dupa instrumentele folosite:

- verbala

- nonverbala

- paraverbala

4. Dupa obiectivele comunicarii:

- comunicare incidentala (fara scop bine stabilit)

- comunicare consumatorie (consecinta a starilor emotionale)

- comunicare instrumentala (când este urmarit un scop precis)

5. Dupa interactiunea sistemelor care comunica:

- comunicare omogena (om- om, animal- animal)

- comunicare heterogena (om- animal, om- masina)

6. Dupa pozitia în cadrul unei organizatii:

- comunicare ascendenta (cu superiorii)

- comunicare descendenta (cu subalternii)

- comunicare orizontala (emitatorul si receptorul au pozitii egale)

Există 6 nevoi relaţionale fundamentale (în acelaşi timp ele reprezintă şi obiectivele oricărui proces de comunicare):

1. nevoia de a spune;

2. nevoia de a fi inteles ;

3. nevoia de a fi recunoscut ;

4. nevoia de a fi valorizat ;

5. nevoia de a influenta ;

6. nevoia de intimitate ;

1.Nevoia de a spune

Este nevoia de a transmite informaţii celor din jurul nostru. Permanent simţim nevoia să spunem ceva, să arătăm, să explicăm, etc. Dacă simţim nevoia să spunem ceva semnificativ pentru noi şi nu o facem, transmiterea informaţiei se va realiza involuntar, inconştient, într-un mod mascat (Ex: prin stări de tensiune, anxietate, agresivitate, sau chiar somatizări în cazul unui mesaj negativ refulat).