Comunicare interculturală

Introducere

Cultura reprezintă o moştenire ce se transmite cu ajutorul codurilor de comunicaţie specifice cum sunt gesturile ori cuvintele, scrisul şi artele, mass media, media interactivă . Tot prin cultură se transmit, ritualurile, cunoştinţele teoretice, normele abstracte, religia etc.

Pentru fiecare om, cultura, în ansamblul ei, reprezintă mediul specific de existenţă, dispozitivul simbolic prin care îşi tezaurizează cunoaşterea şi îşi interpretează experienţa istorică. Ea delimitează un domeniu existenţial, caracterizat prin sinteza dintre obiectiv şi subiectiv, dintre real şi ideal.

Majoritatea limbilor moderne au preluat termenul „cultură“ din limba latină, unde avea atât întelesul de cultivare a pamântului cât şi pe cel de cultivare a spiritului, cu sensul larg de educaţie, de formare a spiritului şi a sufletului, de instruire şi de modelare a personalităţii pe baza cunoştinţelor şi a experienţei personale.

A vorbi despre cultură nu este un lucru simplu, mai ales atunci când se încearcă stabilirea „comunicării” dintre culturi cu un specific mai mult sau mai puţin apropiat. De aceea pentru a putea transmite ceea ce realizăm cultural avem nevoie de comunicare - elementul indispensabil al culturii.

Deoarece cultura nu poate fi cunoscută fără studiul comunicării, iar comunicarea nu poate fi înteleasă decât prin studierea culturii, am considerat necesară abordarea modului în care se realizează procesul comunicaţional. Însă, indiferent de schema de comunicare propusă, fiecare om trebuie să fie conştient că interlocutorul conferă un anumit cod mesajului pe care îl transmite, iar pentru ca un proces de comunicare să fie eficient acel mesaj codat trebuie decodat cât mai aproape de realităţile interlocutorului. Există, însă, numeroase bariere care blochează acest proces numit comunicare, şi anume: bariere de limbaj, de mediu, bariere datorate poziţiei emiţătorului şi receptorului, precum şi bariere de concepţie.