Comunicare interculturală

“Cred ca exista un domeniu unde se intretaie astazi toate cercetarile filosofice,cel al limbajului.Acolo se intersecteaza investigatiile lui Wittgenstein,filosofia lingvistica a englezilor,fenomenologia creata de Husserl,cercetarile lui Heidegger,lucrarile scolii bultmanniene si ale celorlalte scoli de exegeza neotestamentara,lucrarile de istorie comparata a religiilor si de antropologie referitoare la mit,rit si credinta, -in sfarsit,psihanaliza”, spune Paul Ricoeur,o autoritate in domeniul lingvisticii.

Procesele de comunicare sunt indispensabile in constituirea oricarui grup social.Psiho-sociologii au subliniat ca in cadrul muncii in echipa,comunicarea are un rol important de reglare si sincronizare a eforturilor individuale. Este greu de imaginat unde ar fi ajuns colectivitatea umana –daca ar fi ajuns – fara capacitatea de a comunica. Privita ca proces in desfasurare,comunicarea consta in transmiterea si schimbul de informatii (mesaje) intre persoane , in circulatia de impresii si comenzi , in impartasirea de stari affective , de decizii si judecati de valoare care au ca scop final obtinerea de efecte la nivel particular, interior al fiecarui individ. Comunicarea inseamna a spune celor din jur cine esti, ce vrei, pentru ce doresti un anume lucru si care sunt mijloacele pe care le vei folosi pentru a-ti atinge scopurile. In acest sens, a comunica inseamna si a tacea, a astepta reactia, raspunsul celui caruia ai vrut sa ii faci onoarea de a-l anunta ca existi si chiar de a-i spune ce vrei.

Comunicarea gandurilor, a sentimentelor, succeselor si a neimplinirilor, iata singura solutie de supravietuire pe pamant a oamenilor si a colectivitatilor. A comunica inseamna a supravietui si a invata si pe altii sa supravietuiasca. Comunicarea este primul semnal dat de viata. E strigatul copilului abia nascut, dovada data celor din jur ca traieste. Este soapta adolescentului ca traieste el si a luat act si de trairea speciala, anume, a unei alte persoane. Este mormaitul nesigur al batranului care nu este pregatit pentru disparitie. Comunicarea este aerul pe care il respiram de dimineata si pana seara, iar pentru unii, cei care stiu ca bufnita simbolizeaza vederea prin intuneric, este si aerul pe care il respira de seara pana dimineata, citind o carte sau scriind o carte. Care poate fi doar cartea propriei lor vieti pe care nu o accepta ingropata.

O sa abordez un anume tip de comunicare in acest eseu, si anume comunicarea emotionala. In “Comunicarea.Chipuri, umbre si masti “, Adrian Nuta se intreaba: “ Dar la ce imi foloseste o comunicare onesta? De ce sa renunt la magistralul meu mod de a vorbi artificial, prefacut si fals? Altfel spus, de ce sa incetez sa te manipulez sau sa te controloz, de ce sa-mi refuz posibilitatea de a obtine ceea ce vreau de la tine fara ca tu sa-ti dai seama sau indiferent de ceea ce simti?” Iar raspunsul care i se pare cel mai potrivit este: “PENTRU CA, ALTFEL, NU TE VOI INTALNI NICIODATA”. Fara comunicare autentica nu exista contact, iar fara contact nu exista dezvoltare personala si interpersonala.Asumptia autorului este ca nu ne putem dezvolta in niciun fel daca nu ne intalnim.”…daca eu nu-ti impartasesc universal meu interior si nu-ti permit sa ma experimentezi ca persoana si u nu faci acelasi lucru, avem toate sansele sa traim izolati in galaxiile noastre personale, mistuiti de frigul cosmic al singuratatii si al lipsei de iubire.” (pag.165). Interactiunea onesta are o calitate SOLIDA SI VIE care o face in esenta gratificatoare.