Ascultarea eficientă

Ascultarea este una dintre cele mai importante abilităţi care influenţează eficacitatea personală şi calitatea relaţiilor pe care le formăm cu ceilalţi. Ascultăm pentru a obţine informaţii, ascultăm pentru a înţelege, ascultăm din plăcere, ascultăm pentru a învăţa.

Devenind un bun ascultător vor creşte performanţele, abilitatea de a influenţa, convingeşi negocia. Mai mult, conflictele şi neînţelegerile vor putea fi evitate.

Se întamplă uneori să vorbim cuiva, poate despre un lucru important pentru noi, dar, totodată, să fim convinşi că el nu ne ascultă. La fel, este posibil ca un prieten, o persoană apropiată, un partener etc. să discute cu noi, să se confeseze, avand însăcertitudinea faptului că noi, cei cărora le vorbeşte nu îl ascultăm, nu suntem atât de deschişi şi nici disponibili. Uneori chiar aşa şi este, nu suntem disponibili, dar există şi situaţii în care percepţia persoanei ne surprinde, aşa încat ne întrebăm ce anume face ca, deşi avem bune intenţii şi ne străduim pentru el, cel din faţa noastră nu se simte ascultat sau înţelege altceva decât ne-am propus noi să transmitem? Excluzand posibilitatea ca vorbitorul să nu ştie să se exprime adecvat, tragem concluzia că,probabil, aceste fenomene apar datorită unei alte cauze, a unei inabilităţi de comunicare

- dificultatea de a asculta. Componenta esenţială a comunicării faţă în faţă (şi nu numai), ascultarea nu este nicidecum o atitudine de receptivitate pasivă, ci o activitate cu caracter complex, specific şi cu finalitate proprie. Nu este suficient să te concentrezi asupra faptelor, cifrelor sau ideilor. Trebuie mai să absorbi ceea ce auzi, să stabileşti legaturi cu propria experienţă şi să transpui datele în informaţii utile la care să se poatărecurge ulterior. Iată deci că există o distincţie clară între „a asculta” şi „a auzi” în sensul că „a asculta” presupune a auzi şi a înţelege simultan. Diferenţa poate fi mai bine înţeleasă prin raportare la „efectul cocktail” – conversaţii numeroase, simultane, în acelasi spaţiu, de care suntem conştienţi, dar cărora le atribuim cu dificultate semnificaţii, pentru a le asculta fiind necesar un efort conştient.

Goethe afirma că “nimeni nu ar mai vorbi mult în societate dacă ar şti cât de des i-a înţeles greşit pe alţii”. Aşadar, cum putem comunica fără ca acest lucru să nu sfârşească prin reflecţii de genul: “are ceva cu mine”, “nu mă înţelege niciodată”, “nu se poate discuta nimic cu un asemenea om”, “cum să transmit ceea ce mă deranjează fărăsă-l rănesc pe celălat”? Să ne amintim de ceea ce spunea Montaigne: “cuvântul este pe jumătate al celui care vorbeşte, pe jumătate al celui care ascultă”. Prin urmare succesul unei comunicări depinde în egală măsură de calităţile de exprimare ale vorbitorului şi de capacitatea receptorului de a asculta activ. De foarte multe ori, la întrebarea cum arată un comunicator eficient se răspunde prin a scoate în evidenţă că acesta trebuie să vorbească pe limba auditoriului.Însă, puţini sunt aceia care remarcă rolul foarte important pe care ascultarea îl are în comunicare. Acest lucru se întâmplă pentru că, pentru a comunica ceva trebuie să ai cui să faci acest lucru, adică să ai pe cineva care să te asculte. Adevărata ascultare implică să te încarci aşadar cu ceea ce comunică celălalt. Dar, deşi omul este înzestrat de la natură cu doi ochi şi două urechi, acest fapt predispunându-ne în mod normal spre activitatea de ascultare, fiecare dintre noi ştim că este mult mai uşor să vorbeşti decât să asculţi.

Asistăm de multe ori la un dialog al surzilor în care fiecare vorbeşte şi fiecare mimeazăcă îl ascultă pe celălalt.

După Ross putem urmări procesul de ascultare pe intervalul a patru paşi: Senzaţia,Interpretarea, Înţelegerea şi Răspunsul.

1. Senzaţia este rezultatul mai multor analizatori (vizual, auditiv...).

Barierele care acţionează la nivelul acestei prime trepte sunt: zgomote, oboseală,defecte de recepţie sau transmisie etc.

2. Interpretarea presupune atribuirea unui înţeles la ceea ce am ascultat. Barierele:

• Considerarea temei ca fiind banală sau superficială;

• Criticarea persoanei care transmite mesajul;

• Stereotipurile şi prejudecăţile

• O prematură reflecţie a celor auzite;

• Căutarea altor evenimente care captează atenţia;

• Când ascultătorii „dorm cu ochii deschişi”.

3. Înţelegerea presupune pe lângă interpretare şi o evaluare critică a ceea ce s-a ascultat.

Ralph Nichols a descris câţiva factori care influenţează înţelegerea:

• Inteligenţa

• Vocabularul receptorului, abilitatea de a structura şi generaliza un mesaj

• Capacitatea de a surprinde ideile principale

• Interes real pentru subiect

• Eficienţa vorbitorului

• Experienţa în a asculta materii dificile

• Admiraţia pentru vorbitor

• Oboseala fizică şi psihică a receptorului

• Cunoaşterea tehnicilor care îmbunătăţesc concentrarea

4. Răspunsul stabileşte rezultatul procesului de ascultare în funcţie de scopul acesteia. Se pot caracteriza mai multe tipuri de ascultare:

1. Ascultăm ca să înţelegem.

2. Ascultăm pentru a reţine informaţii.

3. Ascultăm pentru a analiza şi evalua conţinutul.

4. Ascultăm pentru a dezvolta relaţii (ascultarea empatică).

5. Ascultăm pentru a ne face o imagine despre emiţător.

6. Ascultăm pentru divertisment.