Recenzie - Mercantilism - A Lesson for Our Times de Murray N Rothbard

I.REZUMATUL CAPITOLULUI

Mercantilismul, conform autorului Murray Rothbard, și-a găsit mulți adepți în ultimele decenii ale secolului 20, spre deosebire de secolul al 19-lea. În perioada lui Adam Smith și a economiștilor clasici, mercantilismul era privit ca un amestec între eroare economică și intervenționism preferențial. Pe de altă parte, keynesiștii consideră mercantiliștii ca fiind susținători ai propriilor principii economice. Marxiștii, incapabili constituțional să distingă între economia de piață și protecționism, apreciază mercantilismul ca fiind un promotor în evoluția capitalismului; socialiștii și intervenționiștii susțin că mercantilismul anticipează crearea statului modern și a planificării centralizate.

Mercantilismul a atins apogeul în Europa secolelor 17 și 18. Bazat pe o gândire economică eronată, acesta a pus bazele unei structuri de conducere imperialiste care acorda subvenții și avantaj monopolist indivizilor sau grupurilor pe care le favoriza. Mecanismul sistemului mercantilist a fost încurajarea exporturilor în dauna importurilor. Autorul apreciază acest mecanism ca fiind eronat întrucât rolul exporturilor este tocmai acela de a susține material importurile. “Care este sensul depozitării ligourilor de aur sau argint dacă ele nu sunt folosite în schimbul achiziționării bunurilor?” La origine, mercantilismul a fost instituit de oamenii de afaceri, adepții unor politici economice care susțineau activitățile sau companiile în care erau direct interesați. Două efecte concrete ale mercantilismului erau susținerea exportatorilor (comercianți și manufacturieri) și protejarea manufacturierilor ineficienți de rivalii străini. În același timp, legile redactate și implementate au pus bazele birocrației de stat și a puterii naționale imperiale. Un exemplu grăitor sunt Actele de Navigație Engleze prin care guvernul englez interzicea sau impunea taxe exagerate mărfurilor manufacturate sau comerțului maritim în special concurenților olandezi și americani. Astfel comerțul colonial englez avea un avantaj monopolist. Un alt efect al sistemului mercantilist a fost creșterea bugetului statului din colectarea taxelor. Baza legală favoriza comercianții englezi și îi defavoriza pe cei străini, pe americani și pe consumatorii de pretutindeni, inclusiv din Anglia, care nu mai aveau acces la o gamă variată de produse și care trebuiau să se adapteze la noua diviziune a muncii impusă prin lege.

Dezaprobarea lui Adam Smith

Mercantilismul nu a fost doar rezultatul erorii economice , întrucât, din punct de vedere legal, ele erau greșite numai din perspectiva consumatorului nedreptățit. În schimb, din perspectiva grupurilor favorizate de guvern, acesta legaliza privilegiile și subvențiile, în defavoarea restului cetățenilor.

Adam Smith subliniază faptul că firul de lână putea fi importat în Anglia fără nicio taxă, în timp ce taxele la import ridicate se aplicau țesăturilor de lână finite. Aceasta se datora influenței reduse asupra guvernului a grupului torcătorilor, a căror muncă mult mai dificilă era slab și inconsecvent remunerată. Un grup influent era însă cel al țesătorilor, care făceau presiuni asupra guvernului ca să crească taxele pentru produsul lor și pentru a se asigura că pot achiziționa materia primă la cel mai scăzut preț de pe piață. Concluzia lui Adam Smith este aceea că Anglia a dorit să avanseze nu prin extinderea propriilor manufacturi, ci prin anularea concurenței.

”Consumul este unica finalitate și singurul scop al producției, iar interesul producătorului trebuie satisfăcut în măsura în care acesta susține interesul consumatorului” În sistemul mercantlist, interesul consumatorului este sacrificat în favoarea celui al producătorului, care consideră producția obiectul final al comerțului.

Atunci când regimul monopolist se creează, consumatorul va suporta nu numai restricțiile la importul bunurilor care concurează piața internă, ci și taxa pentru prima de export a producătorului intern și creșterea de preț la bunurile de pe piața internă.

Înainte de Keynes

În acest capitol autorul aduce în atenția cititorilor diferite puncte de vedere privitoare la mercantilism ale unor economiști din perioada pre-keynesistă.

Mercantilismul era asociat cu o politică inflaționistă prin care statul sporea cantitatea de bani pentru a reduce artificial ratele dobânzilor și pentru a crește cererea de consum efectivă. Scopul final era intensificarea circulației banilor în economie pentru a corecta rata crescută a șomajului și comerțul încetinit. William Porter, reprezentant al mercantilismului vestic în 1650 susținea că o cantitate crescută de bani în țară permitea creșterea mai mult decât proporțională a comerțului intern.

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE RELAȚII ECONOMICE INTERNAȚIONALE