Logistica în contextul crizei

1. Logistica – concepte teoretice

În literatura de specialitate există mai multe definiţii date termenului de logisticii

Logistica se ocupă cu planificarea şi controlul fluxurilor materiale şi informaţionale în organizaţii, atât în sectorul public, cât şi în cel privat. Rolul logisticii este de a asigura materialele necesare la locul cerut şi la timpul potrivit în condiţiile satisfacerii unui anumit set de restricţii (de exemplu, restricţiile bugetare) şi urmărind optimizarea unui anumit indicator de performanţă (de exemplu, minimizarea costurilor operaţionale totale).

Logistica sau „managementul în logistica” se referă la acele activităţi ce au ca scop planificarea, implementarea, monitorizarea livrărilor eficiente de mărfuri, depozitarea şi returul acestora, dar şi asigurarea fluxului de informaţii între punctul de expediţie şi cel de destinaţie.

Logistica este înţeleasă ca o funcţie ce reuneşte timpul şi spaţiul pentru a transfera mărfurile. Totodată, logistica este managementul lanţului relaţiilor între furnizori şi clienţi, plecând de la materia primă până la clientul final. Pe lângă managementul resurselor umane şi cel financiar, managementul logistic este o altă funcţie activă în cadrul firmelor.1

Logistica este o componentă a activităţii industriale şi comerciale. Tendinţa este de a abandona livrările determinate de capacitate în favoarea celor determinate de comenzi. Produsele sunt adaptate clienţilor. Exigenţe sporite vizează atât termenele de predare limitate şi planificarea pe perioade scurte, cât şi precizia şi flexibilitatea. Comerţul se globalizează. Mulţi subcontractori sunt implicaţi în lanţul de aprovizionare. Valoarea bunurilor creşte pe măsură ce societăţile îşi limitează stocurile pentru a reduce suma capitalurilor blocate. Aceasta necesită livrări rapide, punctuale, pe parcursul procesului de producţie şi de distribuţie către clienţii finali, deopotrivă şi în fluxurile inverse. Cererea pentru o logistica eficientă este foarte ridicată. Capacitatea de a combina şi exploata la maxim lanţurile de transport reprezintă cheia succesului în procesul de control şi gestionare a fluxurilor de materiale şi produse.

Transportul - indiferent de mod - este partea cea mai vizibilă, din punct de vedere fizic, a lanţului logistic. Astfel, inevitabil, abordarea subiectului logisticii va aduce în centrul atenţiei şi transportul. Sistemele de transport inteligent se impun pe piaţa europeană logistica, având ca principal rezultat îmbunătăţirea eficienţei tuturor modalităţilor de transport., dar şi reducerea numărului de documente ce trebuie completate, mai ales în cazul transportului transfrontalier de mărfuri. Se pot da câteva exemple de astfel de sisteme de „transport inteligent”: SESAR (Sistemul european pentru gestionarea traficului aerian), ERTMS (Sistemul european de semnalizare feroviară), RIS (Serviciile de informaţii fluviale) şi SafeSeaNet.

2. Criza economica internationala

Criza economică reprezintă o situație în care economia unei țări trece brusc printr-o scădere a forței sale, scădere adusă de regulă de o criză financiară.

În februarie 2007, viitoarea criză mondială părea să fie mai mult o problemă financiară americană deoarece din ce în ce mai mulţi clienţi din Statele Unite ale Americii nu şi-au mai achitat creditele ipotecare cu grad ridicat de risc, ceea ce a provocat primele falimente ale unor instituţii bancare specializate.

Criza financiară și economică din America s-a extins rapid in restul lumii. Europa a intrat in recesiune economică. Incercând să stabilizeze entitătile financiare interne si să-si revigoreze economia, guvernanții din Europa Occidentală au investit sume uriașe în structurile financiare interne, au naționalizat o bună parte dintre bănci și au redus impozitele ca să stimuleze economia.

Productia industrială din țările europene dezvoltate, precum Germania, Franța, Anglia, Italia si Spania, a scăzut în 6 luni cu 20-25%. Șomajul, lipsa de încredere a consumatorilor și senzația de nesigurantă a cetățenilor au crescut în majoritatea statelor din UE. Guvernul german a alocat 100 de miliarde de euro pentru garantarea împrumuturilor acordate de bănci. Deoarece efectul a fost insuficient, guvernanții au dispus ca alte 60 de miliarde de euro să fie alocate pentru stimularea economiei.2

În timpul crizelor financiare internaționale, cerințele pentru resurse naturale, servicii și produse scad. Ceea ce afecteaza negativ țările cu economii bazate pe export. Exporturile din Taiwan, Japonia și Coreea de Sud s-au degradat cu de la 25 la 50%. Creșterea economică globală, care a fost de 5% in 2007, este proiectată să scadă la 0,2% in 2009. Multe țări în proces de dezvoltare supraviețuiesc prin export de materii prime și produse agricole.

In Rusia, criza financiară a facut ravagii spectaculoase. Deoarece in ultimul an pretul țițeiului pe piata internatională a scăzut cu două treimi, veniturile din exportul de petrol s-au deteriorat substanțial. Reactionând la deprecierea rublei, capitalul străin și autohton a reînceput fuga in străinătate. În ultimul an, bursa de acțiuni a scăzut cu 70%. În loc să ia măsuri monetariste, premierul Vadimir Putin a decis să combată criza economică prin controlul informațiilor și prin represiuni politice.