Comerțului Electronic în Uniunea Europena din Perspectiva Consumatorului

1. Motivaţia alegerii studiului de caz

Internetul este utilizat de peste o treime din populaţia planetei , ceea ce îl face să fie predispus ameninţărilor şi pericolelor. Accesul liber la informaţiile cele mai diverse, posibilitatea de aprofundare a cunoştiinţelor prin intermediul e-book-urilor şi a cursurilor online gratuite, contactarea într-un timp foarte scurt a altor persoane, toate acestea nu sunt decât o mică parte din avantajele ce ne sunt oferite de către acest instrument. Prin comerţul electronic, consumatorul se bucură de beneficii precum timpul scurt în care se realizează achiziţia, diversitatea produselor şi serviciilor, posibilitatea comparării produselor şi serviciilor ce aparţin mai multor vânzători/furnizori, consultarea cu alţi consumatori sau chiar specialişti în cadrul unor pagini web (forum, blog).Operatorii economici au parte şi ei de avantaje precum creşterea vitezei de comunicare, întărirea relaţiilor cu furnizorii şi clienţii, existenţa unei căi mai rapide şi mai comode de furnizare a informaţiilor, precum şi existenţa unor canale alternative de vânzare .

Comerţul electronic influenţează şi pieţa internă, crescând gradul competitivităţii şi al inovării. Comisia Europeană afirmă că „în cazul în care comerţul electronic ar atinge 15% din vânzările cu amănuntul şi toate barierele din calea pieţei unice ar fi eliminate, beneficiile totale pentru consumatori ar fi de circa 204 miliarde euro, adică 1,7% din PIB-ul UE” .

2. Descrierea cazului

Comerţul electronic reprezintă „procesul de cumpărare, vânzare sau schimb de produse, servicii sau informaţii prin intermediul reţelelor de calculatoare” . Am putea crede că el se limitează la tranzacţiile care se concentrează pe cumpărarea şi vânzarea de bunuri şi servicii, însă comerţul electronic include şi acele tranzacţii care “suportă” generarea de venit, ca de exemplu „crearea cererii pentru acele bunuri şi servicii sau facilitarea comunicării între partenerii de afaceri şi toate interacţiunile care derivă din acest proces” .

Cadrul legal al comerţului electronic este redat de Directiva E-Commerce, adoptată în anul 2000. Aceasta stabileşte cadrul comerţului electronic în interiorul pieţei unice, pentru mai multă siguranţă atât pentru afaceri, cât şi pentru consumatori, setând reguli armonizate în privinţa cerinţelor de transparenţă şi informaţie pentru furnizorii de servicii online, comunicaţiile comerciale, contractele electronice, precum şi limitările de răspundere a furnizorilor intermediari de servicii. Buna funcţionare a comerţului electronic este asigurată de clauzele pieţei interne, ceea ce presupune că serviciile sociale de informaţie sunt subiectul legii statului membru în care furnizorul este stabilit astfel încât statul membru în care serviciul informaţional este primit nu poate restricţiona aceste servicii . În plus, directiva are în vedere o mai bună cooperare administrativă între statele membre, precum şi rolul autoreglator. Se au în vedere serviciile de informaţii online (ziare, reviste online), vânzarea online de produse şi servicii, publicitatea online, serviciile profesionale (avocaţi, doctori, agenţi imobiliari), serviciile de divertisment şi cele de bază sau intermediare (accesul la internet şi transmiterea/găzduirea de informaţii); aceste servicii le includ şi pe cele care nu necesită plata destinatarului şi sunt realizate prin publicitate sau sponsorizare .

Un studiu realizat de către Organizaţia Gallup din Ungaria, intitulat Consumer attitudes towards cross-border trade and consumer protection. Analytical report, pe un eşantion de 25139 persoane, cu vârsta de peste 15 ani, cetăţeni ai celor 27 de ţări ale Uniunii Europene la momentul anului 2010, oferă informaţii asupra cumpărăturilor la distanţă şi a celor transfrontaliere, asupra încrederii şi atitudinii consumatorilor privind cumpărăturile realizate în ţară sau în străinătate, asupra protecţiei consumatorilor. Au fost efectuate circa 1000 de interviuri în fiecare stat membru, în perioada 28 septembrie-2 octombrie 2010 . Putem observa că perioada aleasă pentru realizarea acestui studiu nu este aleatorie, vara înregistrându-se mult mai multe achiziţii decât în mod normal, iar printre produsele şi serviciile preferate de consumatori putem enumera: servicii de turism, divertisment, bilete (de avion, la festivaluri de muzică/teatru/cinema), informaţii, cadouri şi flori, jucării, cărţi şi muzică, electrocasnice, componente IT, servicii financiare .

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi