Codificarea Mărfurilor

Previzualizare referat:

Extras din referat:

1. Introducere

Tema acestei lucrări este codificarea mărfurilor,mai concret codurile de bare.

Am ales aceast subiect deoarece codurile de bare au ajuns să fie un accesoriu de bază pentru orice produs care se comercializează in întreaga lume. Codul de bare este ID-ul produsului. El ajută comerciantul să-și stocheze datele, să-și calculeze vânzarea în structură, să-și evalueze stocurile, să-și estimeze necesarul de marfă, să-și facă previziuni, să facă statistici, strategii de marketing.

Lucrarea este structurată in șapte părți,fiecare tratând aspecte generale și particulare ale codurilor de bare,cum ar fi : apariția,utilitatea,modul de citire și de interpretare,avantaje/dezavantaje .

În partea secundă este prezentată structura unui cod de bare,modul de citire al acesteia și de interpretare a simbolurilor din care este alcătuit un cod. Codul de bare este modalitatea de reprezentare a literelor și cifrelor printr-o succesiune de bare și spații. Reprezentarea poate fi alfabetică,numerică sau alfanumerică . Citirea codurilor de bare se realizează cu ajutorul unui cititor de cod de bare (scanner) , care folosește un senzor optic pentru a converti codul de bare într-un impuls electric pe măsura ce fasciculul trece pe deasupra codului,urmând ca datele decodificate să fie transmise unui computer sau unui terminal portabil.Semnificația simbolurilor diferă la fiecare cod în parte. Acestea pot conține date despre țara de origine,firma producătoare,lotul din care face parte produsul, termenul de valabilitate etc.

Partea a treia cuprinde istoricul codurilor de bare. Proiectul de a realiza un sistem automat de identificare a produselor a fost inițiat in anul 1932, de către Bernard Silver, un absolvent al institutului "Drexel Institute of Technology" din Philadelphia și prietenul său Norman Joseph Woodland,profesor de același institut.Dupa ani de cercetări și de sisteme realizate,dar care nu erau eficiente, în anul 1952 modelul de cod realizat de cei doi a inceput să fie folosit ca model general de identificare a produselor. Abia în anul 1967 a fost instalat primul cititor de coduri de bare într-un magazin din Cincinnati,urmând ca in anul 1976 sa fie scanat și înregistrat primul produs cu cod de bare: un pachet de gume Wrigley.

În partea a patra,este prezentată utilitatea codurilor de bare. Principalele domenii în care este utilizat codul de bare sunt: producția,transportul de mărfuri,distribuția și schimbul electronic de informații.

Avantajele și dezavantajele folosirii tehnologiei cu coduri de bare sunt discutate în partea a cincea. Printre cele mai importante avantaje se numără: reducerea costurilor,timpului,creșterea eficienței operaționale si securitatea datelor. Pe de altă parte, principalele dezavantaje ale acestei tehnologii sunt distanța de scanare foarte mică (uneori implicand chiar contactul fizic cu produsul) și faptul că un produs aflat intr-un container sau intr-un alt mijloc de ambalare sau transport nu poate fi scanat.

Partea a șasea cuprinde opiniile personale referitoare la tema aleasă pentru această lucrare,iar în ultima parte se găsesc sursele bibliografice.

2. Codul de bare

• Ce este ?

Codul este o combinație de elemente simbolice prin care se reprezintă o informație. Aceste elemente pot fi litere (cod alfabetic), cifre (cod numeric) sau litere și cifre (cod alfanumeric).

Codificarea reprezintă, prin urmare, operația de transpunere în cod a elementelor definitorii ale unor obiecte, servicii, fenomene etc. În condițiile proliferării unei mari diversităti de clasificări ale produselor, a devenit necesară găsirea unor soluții de uniformizare a lor pe plan mondial, obiectiv atins prin elaborarea sistemelor “Codul universal al produselor” (Universal Product Code - UPC) și ”Codul european al articolelor “ (European Article Numbering - EAN). Ambele sisteme utilizează codificare cu bare.

Codul de bare este o reprezentare de informații prelucrabilă electronic,care este formată din combinații de regiuni cu grad de reflexie ridicat sau scăzut pe suprafața unui obiect,care sunt convertite în simbolurile „0” și „1” .

• Cum se citește ?

Un cititor de coduri de bare (scanner) folosește un senzor optic pentru a converti codul de bare într-un impuls electric pe măsură ce fasciculul trece pe deasupra codului. Apoi cititorul măsoara grosimile relative ale liniilor și spațiilor întâlnite, decodifică aceste secvențe,le transformă înapoi în caractere și le transmite la computer sau la un terminal portabil.

Inițial,informația era codată sub forma unei dispuneri alăturate a unor bare si spații de diferite grosimi. Aceasta poarta denumirea de cod de bare unidimensional (1 D) .Simbologia acestuia poate fi citită de un scanner care eliberează asupra codului un fascicul de lumină de forma unei linii drepte. Exemple de coduri de bare unidimensionale: EAN-13,Code 11,UPC- A, Interleaved 2 of 5 ,Code 39 (fig. 2.1) ,Code 93,Code 128.

Ulterior, înlocuind barele si spațiile cu puncte si spații dispuse sub forma unei matrici, au luat naștere codurile bidimensionale ( 2D).Pentru a putea fi citite,este nevoie de un scanner capabil să citească datele simultan în două dimensiuni, atât vertical,cât și orizontal. Exemple de coduri bidimensionale: PDF417 (fig. 2.2) , Data Matrix, QR Code.

Descarcă referat

Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Codificarea Marfurilor.docx
Alte informații:
Tipuri fișiere:
docx
Nota:
8/10 (1 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
8 pagini
Imagini extrase:
8 imagini
Nr cuvinte:
2 776 cuvinte
Nr caractere:
15 405 caractere
Marime:
75.93KB (arhivat)
Publicat de:
NNT 1 P.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Referat
Domeniu:
Comerț
Predat:
la facultate
Materie:
Comerț
Sus!