Sticla

Cand, unde, de cine si cum a fost fabricata cea dintai sticla este un mister dar suntem aproape siguri ca descoperirea a fost facuta in Egipt. Cea mai veche sticla cunoscuta este de origine egipteana, din anul 3200 i. e. n. La inceput, egiptenii foloseau sticla numai ca sa acopere obiectele facute din lut; dar in jurul anului 2000 i. e. n. au descoperit ca margelele ar putea fi facute in totalitate din sticla.

Dupa zeci si zeci de ani au reusit sa fabrice vase de sticla si pahare de baut. Primul obiect de sticla cunoscut si pastrat este un pahar cu picior, din anul 1490 i. e. n. si care poarta numele unuia dintre faraoni. El este impodobit cu doua benzi de aur, una in jurul piciorului si alta in jurul buzei.

Au existat mai multe controverse asupra felului in care a fost fabricat paharul, deoarece pe atunci nu se cunostea suflare sticlei. Unii credeau ca a fost obtinut rasucind sticla calda si moale in jurul unui tipar de lut. O parere mai recenta sustine ca tiparul de lut a fost cufundat in sticla topita.

Aproximativ in anul 250 i. e. n. s-a facut o inventie foarte importanta arta suflarii sticlei. Cum s-au petrecut lucrurile nu se stie exact: probabil cineva a incercat sa sufle in sticla si a observat spre marea sa uimire cum sticla topita se transforma intr-un glob. In orice caz, descoperirea s-a dovedit extrem de folositoare. Vasele goale in interior puteau fi obtinute mult mai usor si mai repede decit prin oricare alta metoda.

Pe la inceputul erei noastre vasele de baut erau destul de raspindite. Se povesteste ca imparatul Nero a platit o avere pentru obiecte din sticla, dar oricine putea sa cumpere pentru o moneda de arama un pahar de apa pe strazile Romei. Roma devenise centrul industriei in lumea antica. Arta suflarii sticlei a trecut de la Roma la coloniile romane. Fabrici de sticla s-au nascut in Spania si Franta. Totusi, ele nu au supravietuit caderii Romei, cind arta fabricarii sticlei si-a gasit centrul nou la Constantinopol. O data cu caderea Constantinopolului, centrul a revenit pe pamintul Italiei, la Venetia.

Marele Doge al Venetiei dadea drepturi si onoruri speciale fabricantilor de sticla si care puteau ajunge pina la ranguri nobiliare. Dar acesti specialisti trebuiau sa accepte izolarea pe insula Murano, pentru pastrarea secretelor de fabricatie.

Desi Venetia a ramas un centru important pentru fabricarea sticlei pina in secolul XVII-lea, ea nu a putut sa stabileasca un monopol. Sticla germana a inceput sa o concureze in secolul al XIV-lea si sticla deBoemia a devenit importanta in secolul al XV-lea. China a aflat secretul in secolul al V-lea si arta ei a atins un nivel remarcabil in secolul al XVIII-lea. Nu este surprinzator ca secretul nu a putut fi pastrat mult timp: arta fabricarii sticlei este foarte simpla si materialele prime foarte abundente.

Sticla este un amestec de siliciu si hidroxizi alcalini, de sodiu sau potasiu. Ca sa facem sticla avem nevoie numai de nisip curat (bioxid de siliciu) ...