Oxigen

Oamenii de stiinta sint constienti de mai bine de 200 de ani de importanta si proprietatile extrem de benefice ale oxigenului. Oxigenul a fost descoperit ca element chimic in anul 1771 de catre englezul Joseph Priestly. Peroxidul de hidrogen a fost descoperit in 1818 de catre chimistul francez Louis Jacques Thenard, iar ozonul de catre Christian Friedrich Schonbein in anul 1840. Prima incinta hiperbarica a fost creata in 1879 de catre medicul francez J. A. Fontaine.

Doctorii si oamenii de stiinta au inceput sa trateze anumite disfunctii si boli cu ajutorul oxigenului, de mai bine de 100 de ani. Afectiunile pielii au fost la inceput tratate cu ajutorul ultravioletelor (care activeaza procesul de oxidare cind sint absorbite in singe), pe la sfirsitul secolului al XIX-lea de catre Niels Finsen, iar peroxidul este folosit inca din anul 1884. In 1898 se inregistreaza un caz de difterie tratat cu succes cu ajutorul unui spray nazal cu peroxid. In timpul unei epidemii de gripa din anul 1919, doi doctori au administrat intravenos pacientilor lor hidrogen peroxid, care a redus semnificativ rata mortalitatii. Tratamentul cu ozon a fost folosit cu succes in timpul primului razboi mondial in combaterea infectiilor de pe cimpul de lupta si, inca din anul 1924, dr. Frederick Koch a pledat in favoarea folosirii hidrogenului pentru tratarea pacientilor bolnavi de cancer din Statele Unite.

Toate celulele, tesuturile si organele din organismul uman au nevoie de oxigen pentru a functiona. Oxigenarea satureaza organismul cu oxigen prin folosirea gazului, citeodata la o presiune ridicata (hiperbarica), ducind la cresterea cantitatii totale de oxigen disponibile in organism. O oxigenare insuficienta poate duce la dezvoltarea agentilor patogeni, in timp ce o oxigenare in exces poate deteriora tesuturile normale. Totusi oxigenarea folosita sub control strict si sub o atenta ingrijire poate avea efecte terapeutice pozitive. Dr. Otto Warburg, laureat Nobel de doua ori, sustine ca lipsa oxigenului de la nivelul celulelor poate constitui o prima cauza pentru aparitia cancerului si ca terapia cu oxigen poate fi un tratament eficient pentru tratarea sa. El a demonstrat ca celulele normale din culturi de tesuturi, atunci cind sint lipsite de oxigen, se transforma in celule canceroase si ca oxigenul poate distruge celulele canceroase din culturile de tesuturi.

Terapia cu oxigen poate fi administrata prin mai multe modalitati: oral, rectal, vaginal, intravenos, intraarterial, prin inhalare sau prin absorbtie prin piele. Oxigenul gazos in concentratii ridicate poate sa fie administrat si prin masti sau tuburi sau in incinte cu oxigen hiperbaric presurizat. Oxigenul se mai poate administra si prin injectare subcutanata (sub piele). Oxigenul ionizat, incarcat atit pozitiv, cit si negativ, se administreaza prin inhalare sau dizolvat in apa de baut sau de spalat.

Aceste terapii sint grupate in functie de tipul de proces chimic care are loc: asimilarea oxigenului in ...