Materialele plastice

Cel mai vechi material plastic este celuloidul, fabricat in Statele Unite in 1870, pentru a inlocui fildesul bilelor de biliard. Cu acest produs, industria incepe sa produca pentru prima oara un tip de material care este folosit la fel de frecvent ca si o substanta naturala. Patruzeci de ani mai tarziu, in 1909, un chimist belgian, emigrat in Statele Unite, Leo Hendrik Baekeland (1863-1944) descopera bachelita, primul plastic considerat a fi un material frumos. Din punct de vedere chimic, bachelita reprezinta o revolutie. Materialele de baza folosite pana atunci pentru fabricarea plasticelor erau obtinute din materiale naturale. Bachelita insa, este fabricata in intregime din produse industriale. Ea constituie deci primul material plastic sintetic. Bachelita s-a folosit la fabricarea unui numar mare de obiecte: telefoane, bijuterii, porttigarete, aparate de radio, etc.

Materialele plastice nu exista in natura. Ele sunt compusi creati artificial in laborator. Numele care li s-a dat aminteste de una dintre propietatile lor fundamentale, si anume plasticitatea, capacitatea de a se deforma sub actiunea unei forte exterioare si de a-si conserva apoi forma care le-a fost data. Exista numeroase procedee de fabricare a materialelor plastice.

O galeata, o sticla, o casca de motociclist, o plansa de windsurfing sun toate fabricate din diferite tipuri de plastic.

Pentru fiecare obiect, trebuie ales materialul plastic care are calitatile cele mai potrivite: suplete, rigidate, rezistenta la soc, elasticitate, transparenta, greutate mica.

In general, produsul de la care se porneste in fabricarea materialelor plastice este naftul, un produs obtinut in rafinariile de petrol. Naftul este un amestec de diferite molecule de hidrocarburi. Acest amestec este adus la temperaturi inalte in prezenta vaporilor de apa, ceea ce provoaca ruperea moleculelor de hidrocarbura si obtinerea de molecule mai mici, molecule de etilena. Etilena este molecula pe care se bazeaza intreaga industrie a maselor plastice.

Micile molecul de etilena sunt unitatile de baza (numite monomeri) ale materialelor plastice.

Acestea se obtin asambland monomeri in numar de sute, mii, chiar zeci de mii, pentru a forma molecule uriase lungi catene numite polimeri. Aceasta operatie, polimerizarea, se efectueaza in instalatii industriale, reactoare chimice, la presiuni si temperaturi inalte si in prezenta unor produsi care declanseaza reactia. Tipul de plastic care se obtine depinde de tipul de molecula de baza care a fost polimerizata. Daca se utilizeaza monomeri de etilena, plasticul obtinut se numeste polietilena. Acesta este un material suplu si transparent, folosit la fabricarea sticlelor, a sacilor de plastic si a jucariilor. Polimerizarea se poate face utilizand si molecule derivate din etilena, molecule in care atomii de hidrogen au fost inlocuiti cu atomi de clor sau de fluor. Polimerii obtinuti sunt policlorura de vinil (PVC) si teflonul. PVC-ul este dur, impermeabil si bun izolator ...