Legături chimice

Legatura ionica (electrovalenta). Aceasta legatura este, de fapt, o atractie electrostatica intre ioni incarcati cu sarcini electrice opuse.

Teoria electronica a legaturii ionice a fost elaborata in 1916 de catre W. Kossel si in mod independent de catre G. N. Lewis. Cu ajutorul acestei teorii se explica formarea compusilor ionici din ioni monoatomici incarcati cu sarcini electrice opuse care se atrag reciproc.

Modul in care ionii se formeaza este determinat de caracterul metalic sau nemetalic al elementelor care se combina: atomii metalelor cedeaza electronii de valenta, transformandu-se in cationi, iar atomii nemetalelor isi completeaza la octet numarul electronilor din stratul exterior, transformandu-se in anioni.

Ionii metalelor au in stratul exterior acelasi numar de electroni ca atomii gazelor monoatomice situate in sistemul periodic inaintea lor. De exemplu, ionii metalelor alcaline au in acest strat 8 electroni cu exceptia ionului de litiu care are 2 electroni, ca si atomul heliului care il precede in sistemul periodic.

Ionii nemetalelor au octet electronic in stratul exterior, deoarece nemetalele sunt urmate in sistemul periodic de gaze monoatomice cu octet (Ne-Rn). Ionii avand configuratii electronice stabile in stratul exterior, manifesta o stabilitate mai mare decat cea a atomilor din care provin. De exemplu, atomul de sodiu cedeaza electronul sau de valenta din orbitalul 3s, transformandu-se in ionul de sodiu care are in stratul L octetul electronic al neonului. In timp ce atomul de sodiu manifesta o reactivitate chimica puternica, descompunand apa la temperatura obisnuita: ionul de sodiu este stabil si in contact cu apa nu o descompune, ci se hidrateaza cu 8 molecule de apa.

Formarea unui compus ionic se reprezinta, scriind simbolurile chimice ale elementelor care interactioneaza chimic si insemnand prin puncte in jurul simbolurilor electronii de valenta.

De exemplu, la formarea clorurii de sodiu atomul de sodiu transfera electronul de valenta atomului de clor. Transferul electronic este reprezentat printr-o sageata intre cei doi atomi. Atomul de sodiu se transforma in cation si atomul de clor in anion. Ionul de sodiu are configuratia electronica a neonului si cel de clor a argonului. In urma atractiei electrostatice dintre acesti ioni rezulta clorura de sodiu.

In general sarurile, oxizii metalelor si bazele tari sunt compusi ionici. Acesti compusi sunt cristalizati, ionii aflandu-se in nodurile retelelor cristaline numite, de aceea, retele ionice. Existenta ionilor in retelele respective a fost dovedita de P. Debye in 1918 cu ajutorul razelor X.

Compusii ionici se numesc si electroliti, deoarece in stare topita sau dizolvata conduc curentul electric. Pe cale spectrala s-a dovedit ca nici chiar in stare gazoasa compusii ionici nu sunt formati din molecule, ci sunt alcatuiti din perechi de ioni cu sarcini electrice opuse.

Legatura atomica (covalenta). Teoria electronica a covalentei a fost elaborata de catre ...