Se stie ca proprietatile chimice ale atomilor sunt determinate de numarul de electroni de pe ultimul strat si intr-o masura mai mica de electronii de pe penultimul strat. Atomii elementelor care au pe ultimul strat electronic un numar incomplet de electroni, deci o configuratie electronica nestabila, manifesta tendinta de a-si completa stratul exterior prin cedare sau prin captare de electroni.
Din aceasta cauza, atomii elementelor nu pot exista in stare libera, ci se combina intre ei sau cu atomii altor elemente, pentru a-si forma un strat electronic exterior complet, ajungand la o configuratie electronica stabila, asemanatoare cu a unui gaz inert.
Pentru a se forma molecule, intre atomi se pot stabili diferite tipuri de legaturi chimice, dintre care cele mai importante sunt: legatura electrovalenta si legatura covalenta.
Acest tip de legatura se stabileste intre ionii cu sarcini electrice de semn contrar. Ca exemplu se poate da formarea moleculei de clorura de sodiu: Ionii pozitivi de sodiu (cationii) si ionii negativi de clor (anionii) sunt uniti printr-o forta electrostatica de atractie. Forta care uneste sarcinile electrice ale ionilor pozitivi si negativi se numeste electrovalenta sau valenta ionica. W. Kossel (1916) a explicat legatura electrovalenta astfel: Electrovalenta se formeaza prin transferul electronilor de valenta de pe ultimul strat al atomilor elementelor electronegative, fiecare dintre ionii rezultati avand o configuratie stabila de gaz inert.
Combinatiile formate din ionii pozitivi si negativi se numesc combinatii ionice.
In cazul compusilor ionici notiunea de molecula se poate folosi numai in mod cu totul conventional, deoarece in cristalele si in topiturile combinatiilor ionice nu exista molecule, ci ioni. Formulele combinatiilor ionice ca, de exemplu: fluorura de calciu, clorura de sodiu, bromura de potasiu etc.
trebuie scrise astfel: Ca2+2F; Na+Cl; K+Br; etc.
La combinatiile ionice, valenta elementelor este data de numarul sarcinilor electrice ale ionilor respectivi ca urmare a numarului de electroni cedati sau primiti de atomi.
In functie de pozitia elementelor in sistemul periodic se pot face urmatoarele aprecieri privitor la formarea legaturii ionice.
Astfel, elementele care urmeaza dupa gazele inerte ajung la configuratia de octet prin cedarea de electroni, din care cauza sunt electropozitive. De exemplu: Li, Na, K, Rb, Cs, sau Be, Mg, Ca, Sr, Ba, Ra, cedeaza unul respectiv doi electroni si devin ioni pozitivi.
Elementele situate in sistemul periodic inaintea gazelor inerte sunt electronegative, deoarece realizeaza configuratia de gaz inert prin acceptare de electroni.
De exemplu: F, Cl, Br, J sau O, S, Se, Te accepta unul, respectiv doi electroni si devin ioni negativi. Elementele mai indepartate de gazele inerte cum ar fi de exemplu C, N, B nu formeaza ioni de felul C4, sau N3 ci au tendinta de a forma legaturi covalente.
Legatura ionica (electrovalenta) se formeaza numai intre atomii ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
