Laureați ai premiului nobel pentru chimie

Biochimistul american Moore S.

s-a nascut la Chicago in anul 1913. Termina cursurile Institutului Vanderbilt din Nashville (statul Tennessee) in anul 1935 dupa care ocupa diferite functii la : Universitatea din Wisconsin, Institutul de Cercetari in domeniul medicinii Rockffeler din New York, iar din anul 1952 este profesor la acest Institut.

Lucrarile de baza ale lui Moore, efectuate in colaborare cu Stein W. H., sunt dedicate cercetarii structurii proteinelor. Ei au elaborat metode analitice exacte pentru determinarea compozitiei aminoacide a proteinelor. In 1951 au dezvoltat metoda cromatografica cu schimbatori de ioni folosind-o la extragerea si purificarea ribonucleazei. Datorita combinarii metodei cromatografice de analiza, elaborata de Stein si Moore, cu metoda fotometric-ninhidrica propusa de ei si colectorul de fractii tot al lor, au modelat metodica ce permite analiza hidrolizatului proteic pe parcursul a doua saptamani.

In activitatea de cercetare pe care o efectueaza de-a lungul carierei sale face o serie de descoperiri printre care amintim: - in anul 1950 folosirea rasinelor sintetice schimbatoare de ioni (sulfocationiti) le-a permis sa scurteze acest timp pana la o saptamana; - in anul 1960 stabileste structura primara a ribonucleazei ce contine 1876 atomi de C, H, N, O si S; a descoperit, de asemenea, un principiu important, conform caruia grupele functionale ale aminoacizilor, ce formeaza centrul activ al fermentului, poseda o capacitate de reactie anormal de inalta.

In anul1966 devine presedintele Societatii Biochimice din America, membru al unui sir de Academii de Stiinte.

In anul 1972, impreuna cu Stein si C. B. Afinsen, castiga premiul Nobel.

Nernst W. F. G. (25. VI. 1864 18. XI. 1941) Fizician si chimist german. S-a nascut la Brizen in anul 1864. Intre anii 1883-1887 invata la Universitatile din Zurich, Berlin, Graz, Westerburg, dupa care, in anul 1887 devine asistentul lui W. F. Ostwald la Universitatea din Leipzig. Apoi detine mai multe functii la: Universitatea din Hattingen, Universitatea din Berlin, director al Institutului de Chimie al Universitatii din Berlin, director al Institutului de Fizica experimentala al Universitatii din Berlin, iar in anul 1926 devine membru al Academiei de Studii din Berlin.

Lucrarile de baza din domeniul chimiei sunt dedicate teoriei solutiilor si cineticii chimice. Activitatea de cercetare a lui Nernst W. F. G. se prezinta cronologic astfel: 1888 dezvolta teoria difuziei, stabilind dependenta cantitativa dintre viteza de difuzie a substantelor dizolvate, conductibilitatea electrica si presiunea osmotica; 1889 folosind ca baza dependenta: viteza de difuzie, conductibilitatea electrica si presiunea osmotica in solutii, elaboreaza teoria elementelor galvanice; 1890 formuleaza legea distributiei substantei dizolvate intre doi solventi; 1894 stabileste dependenta disociatiei electrolitice de permitivitatea dielectrica a solventului, de asemenea ...