Carbonul (C) este foarte raspandit in natura, in toate combinatiile organice vegetale si animale, in carbonatii anorganici, in aer (CO2), in carbunii de pamant, in petrol ca hidrocarburi, etc; in stare pura ca diamant si grafit. Are nr. at. 6 si greutatea atomica 12, 1. In Sistemul Periodic al Elementelor se afla in grupa a IV a principala, perioada a doua. Carbonul cristalizeaza in doua forme alotropice bine caracterizate, mult deosebite una de alta, Diamantul si Grafitul. In afara de acestea exista numeroase forme de Carbune negru. (Alotropia este proprietatea unor elemente de a exista in mai multe modificatii, care se deosebesc prin numarul atomilor din molecula sau prin forma lor de cristalizare.) Diamantul este o varietate cristalina de carbon pur, format la mari adancimi in scoarta pamantului, in conditii de temperatura si de presiuni inalte. El se gaseste incastrat intr-o roca numita kimberlet. Cele mai importante zacaminte sunt in Zair, in sudul Africii, in Siberia, Brazilia India etc.
Se intalneste rar in unii meteoriti si frecvent in depozite aluvionare.
Cronologic, primele diamante naturale gasite si prelucrate au fost semnalate in India de Sud. Ele au fost incrustate intr-o statuie de bronz care in prezent este pastrata la British Museum din Londra. Vechimea acestei statuiete a fost multa vreme considerata ca fiind circa 2800 ani, aceasta datare bazandu-se pe urmatoarele argumente bronzul a fost considerat ca provenind din perioada 800 i. e. n. In pupilele ochilor statuietei sunt incastrate doua mici diamante diferite care ar semnifica viata si spiritul.
Din pacate, amandoua acesta ipoteze au fos infirmate ulterior deoarece bronzul a fost redatat, provenind din intervalul 100 i. e. n. -100 e. n. Diamantele din ochii statuietei erau fatetate. Fatetarea este un procedeu ce nu a fost folosit inainte de anul 1300, primele diamante cu fatete provenind din nordul Italiei.
Aceste contraagumnte pun sub semnul intrebarii data de 800 i. e. n. Lenzen G. a intocmit o harta a rutei comertului vechi, de-a lungul careia este foarte posibil ca diamantele cu vechime foarte mare sa fi calatorit din India catre restul lumii cunoscute. Multa vreme diamantul a fost exploatat din punc de vedere ritual fiid socotit de origine divina si atribuindu-i-se insusiri magice si chiar curative. Unii alchimisti din evul mediu l-au denumit piatra filozofala si au depus eforturi in scopul producerii acestuia pe cale artificiala. De asemenea, au existat preocupari de fabricare a unor cristale de diamant de dimensiuni tot mai mari. Imparatul Franz I pe la mijlocul secolului opsprezece a introdus intr-un cuptor o cantitate de diamante mici in dorinta de a obtine un diamant de dimensiuni uriase. Rezultatul a fost stupefiant pentru acea vreme. Dupa mentinerea lor un timp la temperatura ridicata diamantele au disparut. Miracolul a fost explicat ceva mai tarziu in anul 1774 cand Lavoisier atesta experimental legea conservarii masei in reactiile chimice ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
