Evoluția chimiei

Chimia este stiinta care se ocupa cu studiul compozitiei , proprietatilor si transformarilor substantelor din natura.

Lista pieselor componente care intra in constructia naturii insufletite si neinsufletite cuprinde pana in prezent 104 elemente chimice.

Globul pamantesc este un fel de laborator chimic urias care este in functiune de foarte mult timp.In el au aparut in diferite etape conditii pentru desfasurarea celor mai variate reactii.

Oamenii s-au desprins sa faca si sa utilizeze forme , sa transforme blana animalelor in piele , sa obtina fier din minereuri.Arta de a infaptui anumite transformari chimice a fost considerata multa vreme sacra , intrand in atributiile preotilor pagani.Din experienta vechilor popoare s-au nascut primele observatii despre substante si transformarile lor.

Cuvantul chimie provine de la grecescul chymeia care insemna topirea metalelor .In secolul III i.Hr. cuvantul Chemi era denumirea data Egiptului insemnand "arta sfanta a preotilor".

Se presupune ca la inceputul sec II , in Alexandria a luat nastere chimia.

In perioada antica un rol deosebit in studierea lumii inconjuratoare si a misterelor acesteia au avut-o egiptenii , grecii si romanii . Cand Imperiul Roman s-a prabusit tot ce era mai bun in domeniul stiintei si al mestesugurilor a fost preluat de arabi.

Arabii sunt cei care au dat numele alchimiei -"arta a transformarii substantelor" . Ei au adaugat prefixul "al" la cuvantul egiptean Kimia.Prin combinarea calitatilor celor patru elemente fundamentale ale lui Aristotel : pamantul(uscat si rece) , apa(rece si umeda) , aerul(umed si cald) si focul(cald si uscat) ; alchimistii considerau ca pot obtine orice substanta.Astazi sub denumirea de alchimie intelegm chimia antichitatii si a Evului Mediu.

In secolele XII-XIV eforturile alchimistilor arabi sunt continuate de alchimistii europeni . In laboratoarele lor tainice pline de fum si emanatii ciudate , acestia faceau experimente in dorinta de a obtine aur din metale simple cu ajutorul "pietrei filozofale" , sau de a obtine elixirul vietii.

Toate acestea nu aveau nimic comun cu stiinta . Alchimia era mai degraba o chimie aplicata , pusa pe temelii nestiintificate , absurde si in plus iscusit cifrata , o cautare oarba pe un drum care nu ducea nicaieri.Unul dintre cei mai mari savanti ai Evului Mediu a fost calugarul englez Roger Bacon(1210-1292) care a descoperit praful de pusca(produs din sulf,salpetru, carbne)

In sec XV un alt calugar alchimist de origine germana Basil Valentin(1392-1450)care cunostea metoda de preparare a acidului sulfuric din sulfat feros a reusit sa obtina prin sublimare sulf aproape pur si stabileste si proprietatea acestuia.

Oamenii ajunsesera sa cunoasca o multime de compusi chimici.Ei invatasera sa fabrice sticla , utilizau praful de pusca , bateau monezi , turnau zei din bronz si obtineau coloranti care si-au pastrat prospetimea in ciuda timpului care distruge totul.

In sec al XVII-lea cu studiul naturii se mai indeletniceau botanica , zoologia , minerologia . Rolul chimiei a fost acela de a descoperi armonie si legi in haosul de nedescris al diversitaii create de natura . In mare masura chimia a contribuit la formarea convingerii ca lumea este materiala si cognoscibila.

Sec XVII este secolul chimiei experimentale.Se inventeaza aparate si instrumente de laborator , se foloseste balanta pentru determinarea greutatii substantelor , se descopera noi elemente chimice , spiritul de observatie se ascute si rabdarea este pusa la grea incercare in timpul experimentelor ingenioase pe care chimistii le fac in laboratoare rudimentare .Aceasta a fost primavara furtunoasa a analizei chimice . Ea a ajutat sa fie cunoscute si precis caracterizate din punct de vedere cantitativ elementele chimice.Trebuie precizat ca este meritul alchimistilor de a fi introdus metoda de lucru numita experiment cu ajutorul careia au obtinut substante noi cum ar fi : alcoolul , acidul azotic , unele saruri . Abia odata cu Paracelsus(1493-1541)alchimia s-a despartit definitiv in doua directii : una a sarlatanilor care ducea la ridicol si temnita si alta a ganditorilor cu minti clare si ascutite care prin munca perseverenta , pusa in slujba adevarului care duce la progres.Medicul si alchimistul elvetian Paracelsus in lucrarea sa "Opus pararuirum" fundamenteaza iatrochimia si enunta cele trei esente pure :Mercur-sulf-sare unde sulful este principiul combustibilitatii caci arde total fara sa lase cenusa.

Paracelsus foloseste sulful pentru tratarea bolilor de piele .Trebuie mentionat ca si astazi sulful se foloseste la tratarea scabiei si a altor afectiuni dermatologice.

Cu mult inaintea lui Paracelsus , la romani Claudius Galenus (131-201) medical lui Marc Aureliu dezvolta farmaceutica si creeaza o doctrina intemeiata pe observatii si experimente . Denumirea de preparate galenice pentru produse extrase din plante cu ajutorul lichidelor se foloseste si astazi.

Paracelsus enunta definitia iatrochimiei-stiinta utilizarii chimiei in medicina.El considera ca starea de boala este provocata de lipsa unor substante si pentru inlaturarea ei este necesar ca acestea sa fie redate organismului . Tot lui i se datoreaza introducerea in terapeutica a numeroase preparate anorganice cum ar fi preparatele mercuriale in tratamentul sifilisului in locul unor extracte din plante .Tot el foloseste notiunea de principiu activ care a determinat imbogatirea terapeuticii cu numeroase substante organice.

Din alchimie s-a nascut chimia . Catre sfarsitul sec al XIX-lea chimia devenea o stiinta in adevaratul sens al cuvantului.Totusi , acum 200 de ani , nimeni nu putea banui ce rol va juca aceasta in viata societatii actuale.

Chemata din ce in ce mai mult sa gaseasca cele mai diverse cai de rezolvare a nevoilor societatii , chimia a trebuit sa-si creeze in primul rand cele mai bune metode de lucru.Una dintre acestea fiind sinteza organica , metoda apartinand chimiei organice domeniu definitiv consumat , al carei obiect il constituie compusii unui singur element-carbonul.Savantii vremii in frunte cu S.Berzelius (1779-1848) afirmau ca substantele organice nu pot fi sintetizate in laborator ; ele apar numai in organismul viu , vegetal sau animal , ca o consecinta a participarii la formarea lor a unei forte vitale.Dar in 1828 , cel mai bun elev al lui Berzelius , chimistul Wolrlez sintetizeaza ureea aratand ca pentru a o