Desi grecii antici cunosteau proprietatile electrostatice ale chihlimbarului, iar chinezii puteau face magneti bruti din pietre magnetice (cca 2700 i. Hr.), pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea nu s-au realizat experimente asupra fenomenelor electrice si magnetice documentate. In 1785 fizicianul francez Charles-Augustin de Coulomb a fost primul care a confirmat pe cale experimentala faptul ca sarcinile electrice se atrag sau se resping pe baza unei legi similare cu cea a gravitatiei. Matematicienii Simeon Denis Poisson si Carl Friedrich Gauss au dezvoltat o teorie cu privire la distribuirea arbitrara a sarcinilor electrice.
O particula incarcata cu o sarcina pozitiva atrage o particula incarcata negativ, tinzand sa accelereze spre aceasta. Daca aceasta intampina rezistenta din partea mediului prin care trece, viteza sa se micsoreaza iar mediul sufera o incalzire. Posibilitatea de a mentine un flux electric ce ar continua sa conduca particulele incarcate cu sarcini a fost observata de fizicianul italian Alessandro Volta in 1800. Clasica teorie a unui circuit simplu presupune ca cele doua borne ale unei baterii sa fie incarcate cu sarcini diferite, ca o consecinta a proprietatilor interne ale acesteia. Cand cele doua borne sunt conectate printr-un conductor, particulele incarcate negativ vor fi impinse spre borna pozitiva iar acest proces va incalzi firul, acesta opunand rezistenta miscarii. Cand particulele ajung la borna pozitiva, bateria le va forta in interior spre borna negativa, invingand fortele de rezistenta formulate in legea lui Coulomb.
Fizicianul german Georg Simon Ohm a descoperit existenta unei constante a conductorului, ca proportie intre intensitatea si rezistenta acestuia. Legea lui Ohm nu este universal valabila in fizica, ci mai degraba descrie caracteristicile unel clase limitate de materiale solide.
Primele concepte asupra magnetismlui bazate pe existenta a doi poli magnetici au aparut in secolul XVII si in mare parte datorita experimentelor lui Coulomb.
Magnetismul este unul dintre fenomenele care se manifesta prin forte de atractie sau respingere intre corpuri; fortele magnetice isi au originea in miscarea electronilor sau a altor particule cu sarcina electrica. Atunci cind magnetismul este produs de sarcini electrice libere, de exemplu in curentul electric, in plasma sau in fluxuri de particule incarcate electric, fenomenul se numeste electromagnetism. Si electronii aflati in miscare orbitala in atom produc magnetism; acesta este mai lesne de observat in magnetii permanenti, de exemplu in mineralele naturale precum magnetitul (un oxid de fier, Fe3O4) sau in fier si unele aliaje ale sale (inclusiv o parte din oteluri) care pot fi magnetizate.
Fierul este un metal de culoare gri-argintie, cu un punct de topire ridicat (1538 C), si o larga raspandire in natura, sub forma de combinatii chimice. [1] Primul tip de fier cunoscut si utilizat de oameni provenea din meteoriti. In Egipt si Mesopotamia s-au ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
