Cauciucul Sintetic Și Natural

Istoria descoperirii cauciucului.

Obtinerea cauciucului sintetic nu a fost intimplatoare. Mai intii a fost cunoscut cauciucul natural, obtinut din sucul ce se scurgea din arborii de hevea braziliana (cresterea in America de Sud). Aborigenii faceau din sucul coagulat mingi saritoare. Ei numeau acest material cauciuc, ceea ce in limba lor inseamna cau-copac si uciu-curge, plinge. Cu 500 de ani in urma Christofor Columb, care a descoperit America de Sud, a vazut minunatele mingi de cauciuc si le-a adus in Europa. Mult mai tarziu, la inceputul secolului al XIX-lea, savantii au studiat compozitia cauciucului natural. In cele din urma ei au constatat ca acesta este un polimer al unei hidrocarburi dienice, numite izopren C5H8. Izoprenul se aseamana cu butadiena: In anul 1928 S. Lebedev propune metoda de producere a cauciucului sintetic butadilenic din alcool. In 1930 a inceput sa functioneze prima fabrica de producere a cauciucului.

Proprietatile cauciucului.

Cea mai importanta caracteristica a cauciucului sintetic este elasticitatea, adica proprietatea de a-si schimba forma (a se intinde sau contracta) sub actiunea unei forte si de a reveni la starea initiala. Elasticitatea mare a cauciucului se datoreaza jonctiunii macromoleculelor in forma de spirale neregulate si gheme. Cauciucul nu se dizolva in apa.

Primul care a beneficat de aceasta proprietate a cauciucului natural a fost englezul Macintosh. Varsand solutie de cauciuc peste o bucata de panza, el a descoperit ca a obtinut un material ce respinge apa.

Astfel, in 1832 a inceput confectionarea impermeabilelor de ploaie, numite Macintosh, mai apoi a galosilor.

Insa confectiile din cauciuc natural brut (neprelucrat) nu rezistau la temperatura; la caldura deveneau lipicioase, iar la frig- faramicioase.

Problema a fost solutionata o data cu descoperirea procesului de vulcanizare a cauciucului.

Acum toti stiu care este sensul si importanta atelierelor de vulcanizare a anvelopelor, insa putini stiau cum a fost descoperita vulcanizarea.

In anul 1839, americanul Ch. Goodyear studia cauciucul. Odata intimplator, a scapat pe o plita fierbinte o bucata de cauciuc presat cu sulf. A doua zi a constatat ca acel cauciuc ramasese elastic, dar era rezistent la fierbinte si la rece.

Astfel, printr-o intimplare a fost descoperita vulcanizarea, un proces chimic care si a largit cu mult sfera lui de utilizare.

Vulcanizarea este procesul de tratare a cauciucului cu sulf (pana la 8%.). Prin vulcanizare se obtine un material mai elastic, mai rezistent si mai stabil la variatiile de temperatura. In procesul fabricarii cauciucului se mai adauga diferite ingrediente pentru a-i conferi culoare: funingine (culoare neagra), praf de creta (culoarea alba) etc.

Daca la vulcanizare se adauga mai mult sulf (20-40%), se obtine ebonita, un material dur, cu proprietatile izolante.

Dupa importanta sa practica, cauciucul poate fi comparat cu aluminiu, petrol, carbunele pe pamant. Din cauciuc se produc anvelope ...