Cauciucul natural, indiferent de forma sub care se afla (latex, diferite sortimente de crep, foi afumate etc. ), este un produs macro-molecular de origine vegetala. Plantele in al caror organism se gaseste cauciucul natural sub forma unui suc alb (avand uneori o coloratie galbena-roza sau cenusie), numit latex, sunt grupate in mai multe familii si specii botanice, care cresc in mod obisnuit in regiunile tropicale.
In plante, cauciucul se gaseste fie in niste canale sub forma de suc alb-laptos sau sub forma de latex coagulat (filiform), fie sub forma de incluziuni in celule cojii, ale tulpinii, ale radacinii etc. ori in afara de canale lactifere, in cantitati insemnate in celulele frunzelor si ale crengilor tinere.
Localizarea cauciucului in planta constituie unul dintre factorii cei mai importanti in aprecierea ei ca planta industriala producatoare de cauciuc.
Cauciucul natural tehnic, care este un produs de coagulare a latexului, se prezinta in mod obisnuit sub forma de crep sau de foi afumate (denumit si cauciuc para), in functie de procedeele de obtinere a cauciucului din latexul de cauciuc si de compozitia chimica a celor doua sortimente. Diferite sortimente de cauciuc natural se mai pot clasifica, conventional, dupa gradul de plasticitate si tendinta de reactie in procesul de vulcanizare a produselor de cauciuc.
Gutaperca si balata- Atat gutaperca cat si balada sunt asemanatoare cauciucului natural, gasindu-se in sucurile laptoase ale unor arbori (Palaquium si Payena). Latexurile din care se extrag, fiind foarte sensibile la contacul cu aerul, procedeele de extragere sunt diferite de cele ale cauciucului natural, si anume: frunzele si crengile, care contin sucul laptos, sunt maruntite intr-un malaxor, masa obtinuta se incalzeste in rezervoare si sub amestecare continua se separa masa lemnoasa de gutaperca, respectiv balata plastica si lipicioasa. Latexurile de gutaperca si balata sunt mult mai vascoase decat latexul de cauciuc natural. Compozitia gutapercii tehnice depinde de conditiile de extractie. Continutul in gutaperca pura, denumit di gutta, variaza intre 40 si 90% din produsul brut. Balata, desi are aceeasi unitate structurala (isoprenul), se deosebeste de gutaperca prin unele proprietati; astfel, ea este mai moale la temperatura obisnuita si are o elasticitate mai mare la temperaturi joase decat gutaperca.
Atat gutaperca, cat si balata (pure) sunt substante solide, de culoare alba-cenusie, putin elastice la temperatura de aproximativ 50 grade C; peste aceasta temperatura devin plastice, iar in intervalul de 130-150 grade C gutaperca se transforma intr-un material fluid, destul de mobil; sunt mult mai inerte din punct de vedere chimic decat cauciucul. Gutaperca si balata sunt rezistente la actiunea unor solutii diluate de alcalii, de acizi, de saruri si de acid fluorhidric. Ele sunt distruse rapid de acizii sulfuric si azotic concentrati. Gutaperca se oxideaza usor sub actiunea aerului si a luminii. Gutaperca si balata pot fi vulcanizate cu sulf Gutaperca se dizolva ...
1.PRELUCRAREA CAUCIUCULUI-EDITURA TEHNICA,BUCURESTI 1966-S.PINTILIE,V.PASCU-PAG.11,12,18,19
2.ECONOMIA MONDIALA A CAUCIUCULUI;STRUCTURA,SCHIMBARI,PREVIZIUNI-INSTITUTUL CENTRAL DE CHIMIE 1979-PAG.8,17,21
3.LACRIMA COPACULUI-EDITURA TINERETULUI 1960-A.BALTARETU,D.TODERICIU-PAG.,105,106,107,108,109,110,111,112
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
