Bazele Chimiei

Chimia se ocupa cu componentele si structurile substabtelor si cu proprietatile lor. Exista mii de substante, dar numai trei componente de baza neutroni, protoni si electroni.

Natura materiei a fost in mare masura un mister pana in anii 1600. majoritatea oamenilor de stiinta fusese indusa in eroare de o teorie care data din anii 400 i. e. n., cand filozoful grec Empedocle si-a exprimat credinta ca totul este format din diferite combinatii de aer, pamant, foc si apa.

Acetea erau cunoscute drept cele patru elemente si teoria a provocat o considerabila confuzie timp de mai mult de secole. De exemplu, daca o substanta se transforma cand era incalzita la foc, se credea ca o parte din foc se combinase cu substanta.

Insa in 1661, termenul de element a capatatun nou inteles. Omul de stiinta irlandez Robert Boyle si-a dat seama ca existau multe substante simple care se putea combina formand o materie mai complexa. Boyle a spus ca aceste substante simple sunt elemente pietrele de temelie ale naturii si le-a definit ca fiind substante care nu pot fi descompuse in forme mai simle prin procese chimice.

Teoria lui Boyle a determinat alti oameni de stiinta sa caute elemente.

In decursul a 100 de ani, s-au indentificat 27 de elemente si chimisii se aflau pe calea cea buna pentru intelegerea diferitelor tipuri de reactii chimice.

Cel mai important dintre primii chimisti a fost probabil francezul Antoine Lavoiser. El a descoperit ca substantele devin mai grele cand sunt arse si a fost convins ca, datorita acestui fapt, ele trebuie sa se combine chimic cu ceva din aer. In anul 1774, chimistul englez Joseph Prietsley a descoperit oxigenul si Lavoisier si-a dat seama ca acesta era gazul din aer care se combina cu substantele care ardeau. Pentru munca sa de pionierat in explicarea reactiilor chimice elementare, Lavoisier a devenit cunoscut ca Parintele chimiei moderne.

In anii 1800, era deja evident ca multe elemente aveau proprietati similare, de aceea chimistii au inceput sa le imparta in grupe. Se stia ca elementele constau din atomi si ca atomii diferitelor elemente au greutati diferite. Astfel, o cale evidenta de a clasifica elementele era de a le aranja in functie de masa lor atomica. In 1863, chimistul englez John Newlands a aratat ca, daca unele elemente erau aranjate in acest fel, la intervale regulate apareau substantele cu proprietati similare. De exemplu, cel de-al treilea element (litiu) aveau proprietati similare cu ale celui de-al 11-lea element (sodiul) si cu ale celui de-al 19-lea element (potasiul). De fapt, proprietatile multor elemente pareau sa se repetecu opt elemente mai incolo. De aceea Newlands a conceput un tabel al elementelor, format din sapte coloane, in ordinea crescatoare a maselor lor atomice. Acesta insemna ca fiecare al optulea element forma o grupa. Totusi, acest aranjament simplu nu era bun pentru toate elementele cunoscute in acea vreme si munca lui Newlands nu a avut parte de recunoasterea meritata din partea ...