Arsenul

preparat pentru prima data de Albertus Magnus in anul 1250 din auri-pigment si sapun, si apoi de Paracelsus prin sublimarea sandaracului cu Lemery care in 1675 trateaza sulfurile de arsen cu drojdie de vin si sapun moale, de la alchimistii secolelor urmatoare ce fac studii sistematice asu-pra obtinerii si proprietatilor acestui element. Dintre acestia amintim: J. Scroeder (1694), H. Brandt (1733) si J. Liebig (1842). In paralel cu descoperirea proprietatilor fizico-chimice ale arse- nicului, alchimistii au descoperit si proprietatile biomedicale. Din arsenicul alb s-au preparat puternice otravuri care au facut multe victime dea lungul anilor. Se spune ca Papa Pius al III-lea si Clement al XIV-lea au fost otraviti cu aqua Toffana di Napoli preparata din arsenic, iar Napoleon ca ar fi fost asasinat pe insula Sf. Elena prin adaos regulat de arsenic in hrana de catre un trimis al regelui Ludovic al XVII-lea. Mult mai tarziu la sfarsitul sec. al XIX-lea si inceputul sec. trecut s-a descoperit si efectul benefic al arsenicului. Era anul 1909 cand P. Erlich descopera salvarsanul si prorietatea lui de a vindeca sifilisul.

Arsenul pezinta doua forme alotropice: arsenul cenusiu sau metalic stabil in stare solida la orice temperatura si arsenul galben instabil.

Arsenul cenusiu sau metalic formeaza cristale hexagonale, argintii, lu- cioase, usor casabile, insolubile in apa, CS2 sau alti tipi de solventi. Incal-zit in absenta aerului, la presiune normala sublimeaza la 633oC iar sub presiune de 76 at, se topeste la 817oC. vaporii de arsen au o culoare galbe-na, miros de usturoi, sunt foarte toxici si alcatuiti din molecule tetratomice As4, cu structura tetraedrica ca si P4. Peste 1325oC As4 disociaza in As2 iar peste 1700oC in atomi.

Arsenul galben se obtine prin condensarea brusca, in aer lichid, a vapori-lor; este solubil in CS2, d=1, 97, putin stabil, transformandu-se ireversibil in arseniul cenusiu. Arseniul formeaza cu metalele alcaline si alcalino-pamantoase arseniuri ionice si nu reactioneaza deloc cu hidrogenul intrucat in seria elecrochimica se situeaza intre acesta si cupru si are potential normal po- zitiv. Structura elctronica s2p3 a stratului de valenta dicteaza comporta-mentul chimic al arsenului. Conform acestei structri acesta poate forma ioni +-3, +5 dar si alti ioni cu stari de oxidare intermediara in unele cazuri.

Fata de sarurile aurului, cuprului si platinei, arseniul metalic actioneaza ca un reducator aducandu-le in stare elementara, pentru ca in faza a doua a reactiei sa formeze arseniuri (Cu2As, Au2As, PtAs2). Se cunosc compusi ai arseniului si cu unle elmente din grupa aIV-a (SiAs, SiAs2, GeAs, GeAs2) si din grupa a III-a pricipala (AlAs, GaAs). Cu carbonul si cu borul nu se combina. In schimb cu metalele alcalino- pamantoase si alcaline, elemente puternic electropozitive, arsenul reactio- neaza cu usurinta formand arsenuri. Arseniurile se pot obtine prin topirea ...

1. S.Vlad - T.Gut *Arsenul,Stibiul,Bismutul

Editura tehnica

2. Ioan Grecu - Teodor Goina *Chimie anorganica

Editura Did. si Ped., Bucuresti-1982

3.Cicanaru Ioan - Elemente toxice

Editura tehnica