Aliaje

Metalele tehnic pure sunt utilizate in practica datorita unor proprietati speciale, cum sunt conductibilitatea termica si electrica, rezistenta buna la coroziune, stabilitatea la temperaturi inalte, ca de pilda cuprul, aluminiul si argintul pentru conductibilitatea lor termica si electrica mari, staniul, molibdenul si wolframul pentru stabilitatea la temperaturi inalte. In practica cele mai multe metale sunt folositoare sub forma de aliaje, adica materiale metalice rezultate din topirea impreuna a unor metale cu metale sau metale cu nemetale (metaloide). Pentru ca un aliaj sa posede proprietati metalice, este necesar sa predomine legatura metalica. Pentru ca prin topire sa rezulte un aliaj, elementele trebuie sa se dizolve complet in stare lichida, formand o topitura omogena care, prin solidificare, sa dea nastere unui material metalic omogen din punct de vedere macroscopic. La scara atomica, toate aliajele sunt eterogene, intrucat sunt alcatuite din cel putin doua feluri (specii) de atomi. Metalele (elementele) care alcatuiesc aliajul poarta numele de componenti, iar totalitatea aliajelor formate de catre aceiasi componenti, formeaza un sistem de aliaje.

Daca se considera sistemele fizico-chimice (corp sau ansamblu de corpuri) in interactiune, izolate imaginar de mediul inconjurator, ele pot fi: omogene-cu aceleasi caracteristici in toata masa- si eterogene- formate din parti omogene separabile prin procedee mecanice. Partile omogene ale unui sistem eterogen difera intre ele prin proprietatile lor fizico-chimice. Clasificarea sistemelor de aliaje se face in functie de solubilitatea reciproca a componentilor in stare lichida si in stare solida. Dupa solubilitatea in stare lichida se disting trei grupe mari, si anume: In cazul cand componentii sunt total solubili in stare lichida, in stare solida pot fi: total solubili, partial solubili sau total insolubili.

Daca componentii sunt partial solubili in stare lichida, in stare solida pot fi: partial solubili sau total insolubili.

Cand componentii sunt total insolubili in stare lichida, in stare solida nu pot fi decat total insolubili.

Proprietati fizice ale aliajelor Densitatea aliajelor este de cele mai multe ori intermediara intre densitatile metalelor constituente.

Dutitatea aliajelor este mai mare decat a metalelor pure care la compun. Astfel, otelurile (aliaje ale fierului cu carbonul) au duritatea mult mai mare decat a fierului pur.

Un adaos de carbon si wolfram dubleaza duritatea fierului.

Marirea duritatii prin aliere este unul din motivele pentru care se elaboreaza aliajele.

Temperatura de topire este mai mica in cazul aliajelor, decat temperaturile de topire ale metalelor respective; proprietatea se foloseste in procesele de prelucrare la cald.

Conductibilitatea electrica a aliajului este mai mica decat conductibilitatea componentelor; pe aceasta proprietate se bazeaza obtinerea unor aliaje (nichel, constantan) cu rezistenta electrica mare, folosite in ...