Cuvantul alchimie este cel mai adesea asociat cu vrajitoria, o imagine fabricata in Evul Mediu, despre niste indivizi dubiosi, care incercau sa obtina, prin mijloace oculte, aur, putere si tinerete eterna. Cu toate astea, la data nasterii ei, in Egipt, pe la anul 300 d. C., ea era considerata o stiinta a naturii, o baza de cercetare a unor cunostinte medicale si chimice. Abia in mileniul intunecat, dupa anul 1000, alchimia a fost considerata o preocupare vrajitoreasca, si asa a ramas oficial pana astazi, desi stiinta actuala ii datoreaza primele experimente chimice importante, realizate in laborator.
Oamenii au folosit din cele mai vechi timpuri unele practici in care se petreceau fenomene chimice, fara a intelege reactiile care aveau loc: acrirea laptelui, fermentatia mustului in vin si apoi a acestuia in otet. Vopselele extrase din unele plante si folosirea lor la colorarea fibrelor de bumbac sau lana si tabacirea pieilor a fost a doua etapa importanta, alta fiind extragerea metalelor din minereuri.
In principiu, orice descoperire si orice inventie trec, in mod inevitabil, prin trei judecati de opinie preconcepute: 1. E imposibil (se spune), e impotriva naturii. 2. E o descoperire banala, fara viitor. 3. E depasita suna verdictul, in cazurile de exceptie, cand descoperirea e recunoscuta de catre oamenii de stiinta.
Ei bine, nici o alta ramura a preocuparilor omenesti nu a avut atat de luptat cu atare prejudecati, precum alchimia, respinsa frontal, in toate descoperirile ei, desi chimia actuala ii datoreaza primele cunostinte despre metale si acizi, despre fabricarea alcoolurilor, a tincturilor si-a aliajelor, fixate in retete exacte. Si se pare chiar daca lucrul acesta nu va fi niciodata recunoscut ca ii datoreaza chiar si fabricarea aurului, in laborator, un experiment incununat cu succes inca din sec. XIV, descris cu belsug de amanunte in vechile scrieri, pastrate in biblioteci. Uitate sau ignorate dinadins, ele reprezinta o problema extrem de incitanta pentru cei doritori sa dezlege miracolele trecutului.
Inca din antichitate, alchimia s-a preocupat sa obtina Piatra Filosofala, o substanta legendara, cu puteri uimitoare. Ea poate transforma orice metal in aur pur.
Tot cu ea, se poate obtine Elixirul Vietii, care il face nemuritor pe oricine il bea.
Aparitia acizilor (acetic, sulfuric, azotic, clorhidric si a apei regale) a promis extinderea proceselor chimice spre domenii cu totul noi si extrem de variate. Deasemenea folosirea asa-ziselor laboratoare - extrem de rudimentare - au orientat chimia nu spre calea stiintifica, ci spre alchimie, daca prin aceasta intelegem in primul rand transmutarea metalelor comune in aur.
Astfel, unii dintre alchimistii din Africa, Asia si apoi din Europa au devenit robii acestei activitati (cautarea de aur) secole de-a randul, fara a fi putut realiza aur scump din metale ieftine, caci acest lucru nici nu era posibil, iar pe cale chimica nu este posibil nici astazi.
Un rol deosebit ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
