Vitamine Liposolubile

CAPITOLUL I

SCURT ISTORIC. GENERALITĂŢI

Vitaminele reprezintă o clasă de substanţe organice extreme de heterogenă, din punct de vedere structural, cu rol de biocatalizatori, care sunt necesare organismelor vii in cantităţi foarte mici, dar care sunt indispensabile funcţiilor vitale.

Denumirea de “vitamină” a fost utilizată pentru prima dată în 1912 de către K. Funk care denumeşte asfel extractul obtinut din tărâţele de orez folosit la tratarea păsărilor bolnave de polinevrită.

În 1914, Collum şi Davis izolează din unele extracte lipidice aşa-numitul “factor de creştere liposolubil” care în 1916 este numit vitamina A de către Durmond. Până în 1955 au fost descoperite majoritatea vitaminelor cunoscute astăzi: F(1929-1930); D2(1927-1932); K(1929-1934); acidul folic(1931); B2 si biotina (1936); nicotinamida şi acidul nicotinic (1937); B6 (1938); B12 ( 1948) etc.

Vitaminele fac parte din grupa catalizatorilor biologici. În cantităţi extreme de mici intervin ţn reglarea şi stimularea proceselor metabolice normale. Nu sunt componente structurale ale ţesuturilor. Lipsa lor din alimentaţie produce boli prin carenţă.

Datorită faptului că vitaminele alcătuiesc o clasă de compuşi biologic active extrem de heterogenă din punct de vedere structural şi funcţional, clasificarea lor este dificilă. Singurul criteriu de clasificare unanim acceptat astăzi il constituie solubilitatea vitaminelor, în funcţie de aceasta proprietate distingându-se două clase:

a) vitamine liposolubile (A, D, E, F, K);

b) vitamine hidrosolubiloe (vitaminele complexului B, vitaminele C, P, PP etc).

Principalele vitamine sunt prezentate în tabelul următor:

VITAMINA DENUMIREA CANT. NECESARĂ

A Vit. antixeroftalmică 1-2

D Vit. antirahitică 0,01

E Vit. antisterilităţii 1

K Vit. antihemoragică 1

B1 Vit. antineuritică 1-3

B2 Vit. creşterii 1

- Vit. antipelagroasă 15

B6 Vit. antipelagroasă 2

- Acidul pantotenic -

B12 Vit. antianemică 0,001

-

H Acidul folic

Biotina 1-2

-

- Bioa I -

H’ Acid p-aminobenzoic -

- Colina -

C Vitamina antiscorbutică 50-100

P Vit. permeabilităţii -

După determinarea structurilor chimice şi a funcţiilor lor fiziologice şi biochimice, precum şi după clarificarea căilor de degradare şi biosinteză a vitaminelor, au fost introduce in terminologia biochimică şi medicală şi alte noţiuni. Astfel precursorii vitaminelor, care sunt sintetizaţi în metabolismul intermediar şi care prin transformări ulterioare dau naştere vitaminelor se numesc provitamine.

Substanţele cu o structură apropiată de cea a vitaminelor, dar care manifestă activităţi bilologice total opuse se denumesc antivitamine.

Pentru vitaminele cunoscute până în present se folosec mai multe denumiri:

1. denumirea alfabetică ce utilizează majuscule ale alfabetului latin (A, B, C, D, E, F etc). Odată cu creşterea numărului de vitamine cunoscute a început utilizarera unor indici (A1,A2, D2-D7, B1-B15, B12)

2. denumirea chimică se bazează pe structura chimică a fiecărei vitamine (retinol, tocoferol, piridixină)

3. denumirea terapeutică se bazează pe efectul farmacodinamic principal ( vitamina antiscobutirică, vitamina antirahitică, vitamina antipelagroasă etc.)

CAPITOLUL II

CLASIFICAREA VITAMINELOR

Vitaminele se clasifică în doua grupe mari şi anume în:

II.1. Vitamine liposolubile;

II.2. Vitamine hidrosolubile, după criteriul solubilităţii lor în solvenţii organici sau în apă.

II.1. VITAMINELE LIPOSOLUBILE

Grupa vitaminelor liposolubile cuprinde vitaminele caracterizate prin solubilitatea lor în grăsimi şi solvenţi ai grăsimilor şi prin insolubilitatea lor în apă. Din această grupă fac parte: vitaminele A, vitaminele D, vitaminele K şi vitaminele E.

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iasi

Facultatea de Chimie