Compuși Organometalici în Mediul Înconjurător

A. Compuşi organometalici cu Te

Telurul este un element chimic cu simbolul Te și numărul atomic 52, descoperit în România în 1782 de către cercetătorul austriac Franz-Joseph Müller von Reichenstein. Este un semi-metal de culoare argintie cu structură cristalină hexagonală, şi de obicei se întâlneşte în combinaţie cu alte metale (de exemplu, aur).

Există puţine informaţii despre telur datorită faptului că este mai puţin abundent în crusta terestră şi nu s-a stabilit a fi un element esenţial pentru viaţă. Acest fapt face ca oamenii de ştiinţă să nu acorde o prea mare importanţă investigării compuşilor organometalici cu Te din mediul înconjurător.

Tocmai datorită rarităţii, în stare pură, este foarte scump. Procedeul de separare a telurului de metale precum aurul este foarte dăunător mediului înconjurător.

Cea mai stabilă stare de oxidare este Te(IV), dar de asemena apare ca Te (VI), Te(II) şi Te elemental.

Prezenţa naturală a Te sub forma telurului elemental, a teluritului [Te(IV)], teluratului (sării telurice-[Te(VI)]) a fost stabilită de către oamenii de ştiinţă. Existenţa compuşilor organici ai telurului se presupune a fi în apa de mare, presupunere care se bazează pe discrepanţa dintre concentraţia totală a telurului şi suma dintre Te(IV) şi Te(VI), însă acest lucru nu a fost confirmat.

Compuşii organici mai importanţi ai telurului sunt Me2Te (DMTe),(CH3)2Te, Et2Te, Ph2Te2.

Utilizarea şi distribuţia în mediu

În secolul XIX, telurul a fost utilizat pentru tratarea sifilisului, leprei şi tuberculozei.Doar 500 de tone de Te au fost produse în 1978 iar această cantitate nu a crescut de atunci. Acest lucru reflectă utilizarea limitată a Te, însă în prezent cantităţi importante sunt folosite în industria sticlăriei şi a oţelului, colorarea sticlei şi materialelor plastice, confecţionarea panourilor solare. Et2Te este folosit în industria semiconductorilor.

Toxicologia compuşilor organometalici ai Te

Nu există rapoarte cu privire la toxicitatea telurului asupra plantelor şi a animalelor de talie mică. Cu toate acestea, se pare că animalele de talie mai mare prezintă efecte semnificative dacă sunt expuse la telurit şi telurat pe când, în general, telurul elemental nu este considerat a fi toxic.

Teluritul este cu un ordin de mărime mai toxic decât teluratul (4 şi 47 mg•kg-1 LD75 pentru şobolani).

Nivelele de toxicitate pentru Me2Te sau alţi compuşi telurici metilaţi nu au fost investigate.

LD50 pentru Et2Te în aer este dat pentru şobolani, porci de guineea şi şoareci (55,45 şi 154

ɥg•m-3.

Se pare că aceşti compuşi organometalici volatili ai Te sunt mai toxici pentru mamifere decât compuşii asemănători ai seleniului.

Datorită faptului că importanţa telurului a crescut în ultimele două decade, aprecierile toxicologice au devenit relevante.

Dacă telurul este administrat pe cale orală, studiile pe animale au arătat că 25 % din telur este absorbit în organele interne şi eliminat în mod rapid (t½=0,81 zile).Telurul rezidual va fi metabolizat la Me2Te, care este eliminat în intestine şi aparatul excretor.

Mirosul intens al Me2Te este sesizabil dacă 0,5ɥg de Te este consumat de oameni. Mirosul de usturoi poate continua pentru câteva săptămâni, depinzând de consumul de telur.

S-a constatat că minerii care au fost expuşi la telur anorganic au eliminat aproximativ 0,1% din Te sub forma Me2Te. Cu toate acestea, nici o analiză nu a putut arăta în mod concret existenţa Me2Te volatil în respiraţie.

Pe de-o parte se pare că telurul anorganic este biotransformat în Me2Te volatil în mamifere, însă altceva nu se cunoaşte despre acest mecanism.

Acesta lucrare cuprinde cateva notiuni despre compusii organometalici ai telurului si manganului.S-a pus accent pe proprietatile lor toxicologice, metode de speciere chimica, prezenta in mediu si productia biologica a lor in laborator.