Produse de îngrijire orală - pasta de dinți

Pasta de dinți este o pastă (sau un gel) folosită pentru a curăța și îmbunătăți sănătaea și aspectul estetic al dinților. Se aplică cu periuța de dinți. Folosirea pastei de dinți este un semn al unei bune igiene bucale, ajutînd la îndepărtarea plăcii dentare și a resturilor de mâncare dintre și prevenind afecțiuni ale dinților și gingiilor.

Prima referinţă la pasta de dinţi vine din Egipt, unde un manuscris din secolul 4 A.D. recomanda o amestecătură de sare, piper, frunze de mentă şi flori de iris. Pasta de dinți din antichitate mai putea avea în componență și alte ingredienete precum praf de oase, praf din coajă de ouă, cochilii de melci sau de stridii. Cu toate acestea, pasta de dinţi şi pudra de dinţi nu au fost folosite prea mult până în secolul al XIX-lea în Marea Britanie.

Pe la începutul anilor 1800 periuţa de dinţi se folosea numai cu apă, dar la scurt timp pudrele pentru dinţi au devenit populare. Multe erau făcute în casă, cu cretă, cărămidă pulverizată şi sare. O enciclopedie din anul 1866 recomanda o pudră pentru dinţi fabricată din cărbune pulverizat, dar în acelaşi timp avertziza că pudrele pentru dinţi ce se comercializează făceau mai mult rău decât bine.

Până în anul 1900 o pastă de dinţi făcută din apă oxigenată şi praf de copt a devenit combinaţia recomandată. Pastele de dinţi pre-amestecate au fost prima oară fabricate în secolul al XIX-lea, dar nu au întrecut în popularitate pudra pentru dinţi înaintea primului război mondial. În anul 1896 în New York, compania Colgate a făcut prima pastă de dinți în tuburi deformabile similare cu cele folosite pentru acuarele.

Fluoruri au fost adăugate în pasta de dinți în anul 1914, însă această decizie aspru criticată de Asociația Dentară Americană (ADA) în 1937, dar noile paste cu fluor primesc aprobarea din partea ADA în anii '50. Limitele acceptabile și cantitățile sugerate de fluor în pasta de dinți diferă în fiecare țară.

Înaintea celui de-al doilea război mondial pasta de dinți se vindea în containere de plumb. Chiar dacă acestea erau cerate, plumbul se amesteca cu pasta de dinți, cauzând boli și decese. După al doilea război mondial, pasta de dinți se comercializează în containere de plastic.

Pastele de dință au ca funcțiuni principale:

• înlăturarea murdărieie de pe dinți;

• împrospătarea respirației;

• prevenirea unor afecțiuni care ar avea ca rezultat pierderea dinților.

Forma uzuală a pastei este legată de scoaterea sa dintr-un tub, dar există numeroase variante comerciale, în funcție de caracteristicile fizice ale pastei (paste lichide sau pudre). Forma predominantă este cea de pastă, pudrele și lichidele avînd mai puțină căutare. Există astfel produse limpezi, numite gel, produse cu diferite adaosuri care să dea o imagine vizuală foarte plăcută (care includ bule sau particule de materiale plastice moi, diferit colorate față de pasta de bază, sau produse cu pastă colorată în mai multe culori).

Există foarte multe tipuri de pastă de dinți în comerț însă, fiecare dintre acestea satisface anumite nevoi și cerințe:

Pasta de dinţi pentru albire – nu albește de fapt dinții, ci datorită substanțelor abrazive și chimicalelor conținute îndepărtează petele de pe dinți. Totodată, ea contribuie la menținerea culorii baturale a dinților(nu se pot obține efecte dincolo de nuanța originală a dinților) sau a albului obținuty în urma unor metode avansate de albire(în cabinete stomatologice). Agenții abrazivi conținuți de pasta de dinți pot însă determina iritarea gingiilor sau o sensibilitate dentară crescută.

Pasta de dinţi ce controlează depunerile de tartru – această pastă de dinți nu îndepărtează tartrul, ci doar previne acumularea acestuia în urma unui detartraj, efectuat de către medicul dentist. Ingredientele sale nu permit acumularea de piatră la nivelul gingiei, în jurul dinților, împiedicând astfel formarea plăcii bacteriene. Un element cheie este xilitol, un zahăr natural care luptă împotriva apariției cariilor, împiedicând dezvoltarea bacteriilor, are ăi rol terapeutic vindecând și prevenind gingivita. Utilizarea frecventă și prelungită poate determina sensibilitate dentară pentru unele persoane.

Pasta de dinţi pentru dinţi sensibili – creează o barieră ce blochează factorii posibili iritanți să ajungă la nervii dinților. Sensibilitatea dentară se datorează în principal subțierii stratului de smalț și slăbirii dintelui, prin expunerea rădăcinilor datorită retracției gingivale. Ingredientele protejează microtubuii dentinei ce sunt conectați cu nervii. Agenții alcalini din compoziție (bicarbonat de sodiu, Co-Q10, aloe vera) reduc inflamațiile și calmează gingiile iritate. Pasta de dinți trebuie să conțină cît mai puțini agenți abrazivi. Efectul de ameliorare a sensibilității dentare în timpul periajului este observabil după 4-6 săptămâni.

Pasta de dinţi cu fluor (preparate fluoride) – are rolul de a întări smalțul dinților și de a-i remineraliza în urma uzurii și efectelor acizilor din alimente. Pasta de dinți cu fluor este considerat un ajutor de încredere în ceea ce privește prevenirea cariilor, în special pentru copii(în cantități reduse) și seniori.

Pasta de dinţi pentru sănătatea gingiilor – placa bacteriană și tartrul conduc adesea la boli parodontale. Deși acest tip de pastă de dinți nu poate trata bolile deja instalate, acesta poate controla acumularae de placa bacteriană sau preveni formarea acesteia.

Pasta de dinţi pentru fumători – aceasta conține mai mulți agenți abrazivi care ajută la îndepărtarea petelor de pe dinți, cauzate de formarea depozitelor de nicotină. Totuși, medicii dentiștinu recomandă utilizarea acestor paste deoarece poate provoca daune la nivelul smalțului și a țesutului gingival.

Pasta de dinţi pentru respiraţie proaspătă – precum apa de gură, pasta de dinți pentru respirație proaspătă este concepută pentru a masca respirația urât mirositoare, dar nu tratează halena.

Pasta de dinţi naturală – conțin doar ingrediente naturale, însă pot varia ca și rezultate. Unele pot să nu conțină preparate fluoride. Ingredientul miraculoal unei paste de dinți naturale este un sediment moale format din fibrele naturaleale unui copac indian, ce îndepărtează delicat petele de pe dinți fără a vătăma smalțul dinților.

Pasta de dinţi pentru copii – acest tip de pastă de dinți este special conceput pentru a întruni cerințele speciale pentru dezvoltarea dentară a unui copil. Fiind în formare, dinții lor trebuie protejați mai riguros, fiind susceptibili la carii. Pasta de dinți pentru copii trebuie să aibă o concentrașie redusă redusă de fluor, să aibă un gust plăcut, un aspect plăcut și să nu conțină zahăr.

Pasta de dinţi cu bicarbonat de sodiu – bicarbonatul de sodiu a reprezentat multă vreme o metodă tradițională de a curăța dinții, deși nu are și efect terapeutic ca în cazul fluorului. Acesta crează un mediu alcalin, împiedicând acizii să atace suprafața dinților. Unele persoane preferă acest tip de past de dinți datorită efectului răcoritor pe care îl produce după periaj. Utilizarea frecventă și îndelungată poate cauza iritarea gingiei datorită efectului abraziv al bicarbonatului de sodiu.

Geluri – au un efcet abraziv mult mai mare decât cel al pastelor de dinți datorită conținutului de siliciu. Unele dintre ele conțin și apă de gură, ceea ce atrage o altă categorie de consumatori ce preferă consistența sau gustul unui gel de dinți decât al unei paste de dinți.

Praf de curăţat pentru dinţi – prafurile uscate de curățat dinții reprezintă o altă opțiune pentru curățarea dinților, însă sunt mult mai abrazive decît celelalte produse.

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GH. ASACHI” IAŞI

FACULTATEA DE INGINERIE CHIMICĂ ŞI PROTECŢIA MEDIULUI