Poluarea atmosferică. aerul atmosferic. poluanți specifici. surse de poluare

Previzualizare referat:

Cuprins referat:

I. Compozitia si structura atmosferei.
II. Poluarea atmosferei.
III. Scurt istoric al poluarii atmosferei.
IV. Poluanti atmosferici - clasificare, caracterizare.
V. Surse de poluare a atmosferei.
VI. Metode si utilaje de retinere a poluantilor particulati din gaze.
VII. Bibliografie

Extras din referat:

I. Compozitia si structura atmosferei.

Atmosfera poate fi definita ca stratul gazos care inconjoara Pamantul. Atmosfera joaca un rol determinant in aparitia si mentinerea vietii, fiind una din caracteristicile de baza care diferentiaza planeta Pamant de alte planete ale sistemului Solar.

Atmosfera reprezintă învelişul de aer al Pământului, a cărui grosime este de la nivelul Pământului până la aproximativ 3000 km altitudine.Masa atmosferică este egală cu 52•1014 tone. Forma atmosferei este asemănătoare cu cea a Pământului, dar deformarea la Poli şi la Ecuator este mai puternică.

Această formă este determinată de forţa centrifugă, a cărei valoare este maximă la Ecuator şi scade spre Poli, şi mai este determinată şi de încălzirile puternice de la Ecuator şi de răcirile de la Poli.

Din punct de vedere compozitional se poate face aprecierea ca exista un numar imens de compusi, mai mult sau mai putin definiti, care alcatuiesc atmosfera si care pot fi formal clasificati in compusi permanenti, cu o concentratie relativ stabila si compusi aleatori a caror concentratie este variabila si dependenta de o serie de factori naturali sau antropogeni.

Pe langa compusii gazosi, care constituie compozitia de baza a atmosferei, pot exista in cantitati variabile vapori, particule lichide si solide precum si diverse specii radicalice sau ionice aflate intr-un echilibru dinamic cu suprafata terestra si oceanul planetar precum si cu spatiul interplanetar.

Intr-o abordare simplista, compozitia atmosferei se poate prezenta astfel:

Tabelul 1: Constituenti atmosferici

Componenti principali Componenti secundari Componenti variabili

Azot: 78.084%

Oxigen: 20.946% Argon: 0.934%

Dioxid de carbon: 0.033%

Neon: 18 ppm

Heliu: 5 ppm

Metan: 2 ppm

Alte gaze Vapori de apa, ozon, dioxide de sulf, oxizi de azot, oxid de carbon, hidrogen, compusi organici volatili, particule solide, ioni si radicali liberi

Trebuie mentionat faptul ca din punct de vedere compozitional atmosfera terestra este intr-o continua schimbare iar identificarea si evaluarea cantitativa a componentilor este o problema care este mereu de actualitate. Din acest punct de vedere nu trebuie sa suprinda faptul ca datele furnizate de diverse surse de informare nu sunt tocmai identice.

Din punct de vedere structural, atmosfera terestra este compusa din mai multe zone, evaluate ca altitudine fata de suprafata Pamantului si care difera mult sub aspect compozitional si ca manifestare a unor fenomene relativ complexe, unele neelucidate inca pe deplin.

Si in acest caz parerile specialistilor in domeniu nu sunt intr-o concordanta deplina, existand inca opinii diferite atat in ceea ce priveste forma si dimensiunile atmosferei cat si departajarea pe straturi ( altitudini si caracteristici) ale acesteia. In principiu, atmosfera terestra se subdivide in cinci straturi principale in care exista patru substraturi:

Atmosfera, funcţie de caracteristicile şi densitatea aerului este împărţită în 5 straturi :

troposfera – 0 ÷ 18 km;

stratosfera – 18 ÷ 32 km;

mezosfera – 32 ÷ 80 km;

termosfera – 80 ÷ 1000 km;

exosfera – 1000 ÷ 3000 km.

Mai există un strat intermediar între troposferă şi stratosferă numit tropopauză.

Troposfera

Este stratul de la contactul cu suprafaţa Pământului în care este cuprinsă ¾ din masa atmosferică şi cuprinde 95% din vaporii de apă. Grosimea acestui strat la Ecuator este cuprinsă între 16÷18 km, la latitudini medii este de aproximativ 14 km iar la Poli de 8 km.

În troposferă temperatura scade cu altitudinea în medie cu 0,65˚C la suta de metri. Această scădere poartă numele de gradient termic vertical, γt .

Această scădere face ca la nivelul superior al acestui strat, la Ecuator temperatura să fie de -80˚C iar deasupra Polilor de numai -50˚C.

Există zone în care temperatura se poate menţine constantă cu altitudinea, fenomenul purtând denumirea de izotermie, iar în altele temperatura creşte cu altitudinea, fenomenul purtând denumirea de inversiune termică.

Troposfera este cel mai turbulent strat. Aici se produc mişcări de convecţie pe verticală, atât ascendente cât şi descendente, care au rolul de a omogeniza din punct de vedere termic aerul, şi mişcări de advecţie numai pe orizontală, care au rolul de a transporta masele de aer dintr-o regiune în alta.

În troposferă se produc toate fenomenele meteo : variaţii de temperatură şi presiune, vânt, nori, precipitaţii, aici se formează centrii barici şi fronturile atmosferice.

Descarcă referat

Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Poluarea Atmosferica. Aerul Atmosferic. Poluanti Specifici. Surse de Poluare.doc
Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Nota:
8/10 (1 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
12 pagini
Imagini extrase:
12 imagini
Nr cuvinte:
3 816 cuvinte
Nr caractere:
23 139 caractere
Marime:
24.06KB (arhivat)
Publicat de:
NNT 1 P.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Referat
Domeniu:
Chimie Generală
Predat:
la facultate
Materie:
Chimie Generală
Profesorului:
Gheorghe Florin
Sus!