Inhibitori de Coroziune

Inhibitorii sunt substanţe, care introduce în mediile cu care vin în contact instalaţiile metalice, reduc viteza de coroziune. Valoare tehnică au numai acele substanţe care prezintă o acţiune de frânare puternică a procesului de coroziune, adică să prezinte eficienţe protective de peste 90% la concentraţii de 10-3M.

Clasificarea inhibitorilor

Există numeroşi compuşi chimici care se utilizează în practica prevenirii şi controlul coroziunii, care pot fi clasificaţi dupa urmatoarele criterii:

- natura chimică a substanţei: - inhibitori anorganici

- inhibitori organici

- modul de acţiune: - inhibitori de adsorbţie

- inhibitori pasivatori

- reacţia electrochimică parţială a procesului de coroziune care este frânată:

- inhibitori anodici

- inhibitori catodici

- inhibitori micşti

- mediile agresive ale căror efecte le diminuează inhibitorul: - inhibitori pentru decapare

- inhibitori pentru ape

- inhibitori volatili

În funcţie de criteriul abordat, o anumită substanţă cu propietăţi de inhibiţie poate fi încadrată în mai multe clasificări.

Hellmuth Fischer a clasificat inhibitorii care prezintă interes împotriva coroziunii în două grupe principale:

1. Inhibitori de adsorbţie pentru coroziunea metalelor în soluţii acide

2. Inhibitori Pasivatori

1. Inhibitori de adsorbţie pentru coroziunea metalelor în soluţii acide

Inhibitorii coroziunii în medii acide prezintă o mare importantă tehnică în decaparea metalelor acoperite cu oxizi. În timpul operaţiei de decapare, straturile de oxizi, mai subţiri şi mai uşor solubile se îndepărtează înaintea straturilor mai groase şi mai greu solubile. În consecinţă, o parte a metalului de bază este atacată înainte ca operaţia de decapare să fie terminată. În scopul reducerii la minimum a acestui atac de catre acizi, se utilizează mai ales inhibitori organici de adsorbţie. Folosirea inhibitorilor în operaţiile de decapare are urmatoarele efecte pozitive:

- Reducerea consumului de acizi prin frânarea reacţiei de dizolvare a metalului dar şi datorită diminuării procesului de antrenare a soluţiei de catre hidrogenul gazos degajat în reacţia catodică a procesului de coroziune;

- Evitarea înnegririi suprafeţei ca urmare a acumulării particulelor fine de cărbune rămase în urma dizolvarii fierului, în cazul decapării oţelului carbon;

- Evitarea fragilizării cu hidrogen a metalului supus decapării, care are consecinţe grave asupra rezistenţei mecanice ulterioare a acestuia.

Inhibitorii tipici pentru soluţii acide sunt combinaţii organice care prezintă grupe funcţionale capabile să interacţioneze cu suprafaţa metalului şi să stabilizeze adsorbţia. În calitate de inhibitori de bază trebuie consideraţi: combinaţiile heterociclice cu oxigenul, sulful şi azotul, alcoolii cu molecula mare, aldehidele, aminele, amidele, acizii sulfonici, acizii graşi şi combinaţiile lor, tiourea, tiazolii, combinaţii cuaternare de amoniu, combinaţii cu fosfoniu, sisteme puternic nesaturate aromatice şi alifatice, tioamide, tioarbamide, nitrurile cu moleculă mare, mercaptanii, sulfuri, sulfoxizi, tiazine, etc.

Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor