Determinări pe mierea de albine

Caiet de practica

Tema: Stabilirea gradului de degradare a mierii de albine în urma procesării termice prin intermediul hidroximetilfurfurolului (HMF)

1. Studiu bibliografic

a. Principalele notiuni

Mierea de albine - definiție

Mierea este produsul realizat de albine în exclusivitate din nectarul florilor sau din

sucurile dulci de pe alte părți ale plantelor verzi, pe care acestea le culeg, le îmbogățesc cu substanțe proprii și le prelucrează într-un mod specific obținând în final produsul astfel definit, pe care-l depozitează în celulele fagurilor din stup pentru a constitui hrana lor energetică.

Extracția mierii din faguri pentru trebuințele omului trebuie făcută numai după ce procesul de prelucrare a materiilor prime de către albine a fost încheiat, deci când cea mai mare parte din celulele umplute cu miere au fost căpăcite. Operația se va efectua în condiții bune de igienă în așa fel încât produsul să nu se impurifice cu substanțe străine, iar contaminarea microbiană să fie cât mai redusă posibil. În continuare, prelucrarea tehnologică (filtrarea, decantarea), ambalarea și păstrarea trebuie efectuate în asemenea condiții încât mierea să-și păstreze însușirile naturale inițiale.

Din punct de vedere comercial, prin miere se înțelege produsul așa cum a fost extras din faguri. Orice altă formă de prezentare trebuie să poarte denumirea corespunzătoare, cum ar fi: miere în faguri, faguri în miere, miere cu adaosuri (polen, propolis, lăptișor de matcă etc). În cazul în care mierea este folosită ca materie primă pentru fabricarea unor produse, acestora trebuie să li se precizeze originea: vin din miere (hidromel), oțet din miere. De asemenea, dacă mierea constituie ingredient, pe lângă denumierea comercială a produsului se va nominaliza și aceasta: bomboane cu miere, turtă dulce cu miere, nuga cu miere etc.

Metode de extragere a mierii

Mierea este bună de extras când partea superioară a fagurelui este căpăcită. Extragerea mierii se face după mai multe metode, ȋnsă ce-a mai folosită este metoda prin centrifugare.Extragerea mierii prin centrifugare se face pe sortimente deosebite, adică separat cea de la salcâm, tei, floarea soarelui, izmă, zmeură sau de la alte flori.

Extragerea este posibilă atunci când două treimi din fagure este căpăcit şi când apa din miere nu depăşeşte 20%. Fagurii din care trebuie să se extragă mierea se transportă ȋn camera ȋn care are loc această operaţie.

Recoltarea şi extracţia mierii

Ȋn stupinele mici, albinele se ȋndepărtează din fagurii cu miere prin scuturarea şi măturarea lor. Ȋn stupinele mari, pentru a economisi din timp, ȋn eliberarea fagurilor de albine din corpurile de strânsură sau a magazinelor se folosesc unele substanţe cu miros pătrunzător ca acidul fenic ȋn concentraţie de 50-70%, anhidrida propionică, benzaldehida, etc.

La scoaterea fagurilor de miere din stup nu se admite aşezarea lor pe pământ chiar şi numai temporal, deoarece se lipesc uşor diferite corpuri străine, care ulterior pot pătrunde ȋn miere.

Ȋnainte de extracţie, fagurii cu miere se aşează după culoare: fagurii de culoare deschisă ȋn care nu a crescut puiet şi fagurii ȋnchişi la culoare, ȋn care au ieşit generaţii de puiet; ȋn modul acesta, se obţine separat miere de culoare mai ȋnchisă din cauza coloranţilor ce au pătruns ȋn pereţii celulelor din fagurii vechi, de la resturile de hrană şi de la cămăşuţele puietului crescut ȋn ele. Această sortare, mai ales ȋn cazul mierii de salcâm, permite obţinerea a două calităţii de miere, evitându-se astfel deprecierea ȋntregii recolte de miere.

Extracţia mierii cuprinde două operaţii:

- descăpăcirea fagurilor;

- extragerea mierii din fagurii operaţiune executată cu ajutorul extractorului.

Condiţionarea mierii

Mierea extrasă se lasă să se limpezească ȋn vase speciale când, datorită diferenţei de densitate, impurităţile pe care le conţine ies la suprafaţă sub formă de spumă şi se ȋndepărtează cu o lingură. Limpezirea mierii se face 10-20 zile când este ţinută ȋn camere ȋncălzite, bine aerisite.

Originea și clasificarea mierii

După proveniența materiei prime, mierea se clasifică în miere de flori (de nectar) și în

miere de mană. La rândul ei, mierea de flori poate fi monofloră sau polifloră.

Mierea monofloră provine în cea mai mare parte din nectarul unei singure specii de plante, cum ar fi mierea de salcâm, de tei, de floarea-soarelui, de mentă, de zmeură etc. Mierea polifloră provine din nectarul mai multor specii fără ca vreuna să dețină ponderea.

Mierea de mană, numită impropriu și miere de pădure sau miere de rouă, provine din sucurile dulci de pe alte părți ale plantelor verzi decât florile, în special de pe frunze, care sunt elaborate de unele insecte ce parazitează vegetația lemnoasă și mai rar cea ierboasă.

După proveniența materiei prime deci, mierea poate fi de origine vegetală (mierea de flori) sau de origine animală (mierea de mană).

În funcție de originea și de caracteristicile organoleptice și fizico-chimice, mierea de albine din țara noastră se valorifică pe trei clase de calitate: superioară, a I-a și a II-a.