Desulfurarea umedă

1. Masuri si procese de desulfurare

Măsurile primare sunt următoarele:

- utilizarea unui combustibil cu conţinut redus de sulf sau un combustibil cu componente bazice ale cenuşii, care permit o desulfurare naturală;

- utilizarea de substanţe absorbante în cazanele cu arderea în start fluidizat (ASF) ce reprezintă un sistem de desulfurare integrat. Aceasta limitează temperatura arderii la circa 850oC. Reactivul utilizat poate fi CaO, Ca(OH)2 sau CaCO3.

Reacţia chimică are nevoie de reactiv în plus, adică un raport stochiometric (combustibil/reactiv) cuprins între 0,5 şi 7, în funcţie de combustibilul folosit. Datorită efectelor coroziunii clorului, eficienţa desulfurării este limitată la 75%.

Măsurile secundare constau în reţinerea SO2 din gazele de ardere prin tehnologii amplasate după cazanele energetice, înainte de evacuarea lor în atmosferă. Acestea pot fi împărţite în două mari categorii: procese regenerative şi neregenerative.

Procesele de desulfurare regenerative pot fi clasificate la rândul lor în:

Procese umede, din care fac parte:

- procesele Wellmann-Lord cu bisulfit de sodiu şi cu oxid de magneziu, care în prezent nu mai sunt utilizate în centralele electrice, cel puţin din Europa;

- procesele DeSONOx, în care are loc reţinerea simultană SO2 şi a oxizilor de azot. Acestea au fost aplicate doar la foarte puţine unităţi sau ca sisteme pilot, nepătrunzând încă pe piaţă, din motive comerciale (costuri ridicate).

Procesele uscate, care constau în:

- procesul cu carbon activat în care are loc reţinerea simultană a SO2 şi NOx prin adăugarea de amoniac;

- procesul NOxSO2 în care absorbantul constă din bile sferice cu o suprafaţă-zonă ridicată din oxid de aluminiu impregnată cu carbonat de sodiu.

Procesele de desulfurare neregenerabile sunt clasificate în funcţie de felul în care este folosită substanţa absorbantă în:

- procese umede: care utilizează mai multe tipuri de substanţe absorbante, cum ar fi: piatra de calcar, hidroxid de sodiu, amoniac, peroxid de hidrogen, apă de mare şi altele.

- procese semiuscate care constau în absorbţia cu pulverizare uscată (SDA) sau cel mai nou proces cu tehnologie modificata de umectare a absorbantului.

- procese uscate prin injecţie de reactiv în focarul cazanului energetic odată cu combustibilul sau în canale de gaze de ardere înainte de intrarea în instalaţia de desprăfuire.

Principalele metode de reţinere a SO2 aplicate în centralele electrice ce utilizează combustibili fosili sunt următoarele:

- Procedeul uscat cu injecţie de reactiv, cu o eficienţă între 40 şi 50%.

- Procedeul semiuscat (SDA), cu o eficienţă cuprinsă între 80 şi 92%;

- Procedeul umed, cu o eficienţă cuprinsă între 85 şi 98%;

Alegerea tehnologiei de desulfurare potrivită depinde de o multitudine de factori specifici centralei electrice şi locului ei de amplasare, printre cei mai importanţi sunt următorii:

- Zona unde este amplasată centrala electrică;

- Capacitatea tehnică a cazanelor energetice;

- Sarcina cazanelor energetice;

- Calitatea combustibilului şi a conţinutului de cenuşă, (pentru a se determina dacă este posibilă o desulfurare naturală în timpul arderii), etc.