Amine Biogene

În catabolismul aminoacizilor, prin decarboxilări enzimatice se formeaza o clasă de substanțe care poarta numele de ,,amine biogene,,.

Multe din ele posedă proprietăți farmacologice deosebit de active, iar altele joacă rol de precursori ai hormonilor, coenzimelor sau altor substanțe cu importanță biologică. Unele din aminele biogene ,,bacteriene,, au recâștigat interes: cadaverina (derivată de la lizină) și putrescina (derivată de la ornitină), care au fost descoperite în ribozomi. Prin decarboxilarea serinei ia naștere etanolamina (colamină) un component constant al fosfatidelor și substanța-mamă a colinei. Analogul ei sulfhidric-cisteamina, derivată din cistină, intră în structura coenzimei A, fiind purtatoarea grupării reactive-SH.

Propanolamina intră în structura vitaminei B12, iar β-alanina care derivă din acidul aspartic intră în porțiunea panteteinei a coenzimei A.

Acidul γ-aminobutiric se consideră că joaca rol funcțional la nivelul creierului.

Histamina care derivă din histidină, a fost găsită în ergot (cornul secarei) și în numeroase țesuturi animale (mucoasă intestinală, hipo-fiză), fiind și un produs al activității bacteriilor de putrefacție. Are acțiune simpaticomimetică. Această acțiune se exercită atît asupra nervilor excitanți cît și a celor inhibitori, ai sistemului simpatic, de aceea se produc, la diferite organe, efecte opuse. Toate substanțele cu acțiune simpaticomimetică provoacă o creștere a presiunii arteriale, prin îngustarea tuturor vaselor sanguine (cu excepția arterelor coronare care se lărgesc și a arterelor pulmonare care nu par să sufere influiență). Activitatea inimii este mărită, unii dintre mușchii netezi suferă contracții ( de ex. ai uterului), în timp ce alții se destind (ai stomacului și intestinelor).

Tiramina, care derivă din tirozină, se găsește în cornul de secară (ergot) dar se formeaza prin decarboxilare și sub acțiunea unor enzime produse de bacterii lactice, de bacterii coli și de bacteriile de putrefacție.Are de asemea, acțiune simpaticomimetică.

Dopamina are drept precursor tirozina care, sub acțiunea tirozinazei, trece în 3,4-dihidroxi-fenilalanină sau dopa. Acest compus trece sub acțiunea unei decarboxilaze specifice în dopamină, care poate fi transformată în adrenalină. Dopamina este un hormon tisular cu rol important în organismul animal.

Adrenalina (epinefrina) are ca precursor în principal tirozina, dar și triptofanul poate fi implicat în biosinteza adrenalinei.

Adrenalina are acțiune regulatoare asupra tensiunii arteriale, provocând îngustarea vaselor sanguine, mărirea tensiunii arteriale, lărgirea pupilei, accelerarea bătăilor inimii și inhibarea mișcărilor stomacului și intestinelor, și joacă un rol în transmiterea influxului nervos în sistemul adrenergic.

Noradrenalina (norepinefrina), omologul adrenalinei nemetilat la azot, are proprietăți puțin diferite de ale adrenalinei.

Serotonina (5-hidroxitriptamina) este un agent vasoconstrictor care în organismul animal se găsește în serul sanguin și joacă un rol important în funcțiunea sistemului nervos central. Se găsește și în mucoasa intestinală, stimulînd peristaltismul intestinal (este produsă de celule argentafine, a căror tumoare-carcinoidul-prezintă simptomele unei intoxicații cu serotonină).

Melatonina este considerată un hormon epifizar care ar putea lua naștere din triptofan, fiind strîns înrudit cu serotonina. Mecanismul prin care organismul animal menține un anumit nivel al aminelor biogene și în special al catecolaminelor și serotoninei este oxidarea în care sînt implicate monoaminoxidaza (MAO) și catecolamino-O-metil-transferaza (COMT). Monoaminoxidaza dezaminează oxidativ monoaminele cu formare de aldehidă și apoi de acid. MAO are rol deosebit în catabolismul catecolaminelor (dopamina, noradrenalina, adrenalină); în acest caz, acționează și a doua enzimă, catecolamin-O-metiltransferaze, cu rol de transfer al unui metil.