Tehnologii E-Learning

I. Tehnologii E-learning

1. Introducere. Definiţie e-learning.

Dezvoltarea exponenţială cunoscută de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor în ultima decadă a condus la înregistrarea unei adevărate revoluţii în domeniul instruirii asistate de calculator. Pe fondul schimbărilor rapide şi progresului tehnologic înregistrat, precum şi pe fondul tendinţei deglobalizare a educaţiei universitare şi eliminare a graniţelor dintre stundenţi, noi perspective s-au deschis pentru practica educaţională. Astfel, practica educaţională a fost completată cu metode moderne de predare-învăţare-evaluare, metode specifice societăţii informaţionale.

Una dintre aceste metode presupune utilizarea unei abordări orientate mai mult pe instruire în ceea ce priveşte procesul educaţional. Utilizat iniţial doar ca un termen generic care se referee la dezvoltarea unui mediu electronic pentru furnizarea mai flexibilă a educaţiei, e-learning a devenit mai mult decât un simplu experiment. S-a dovedit pe baza studiilor şi proiectelor experimentale că utilizarea e-learning împreună cu tehnologiile informaţiei şi comuncaţiilor oferă posibilitatea îmbunătăţirii semnificative a procesului educaţional. În prezent, e-learning-ul a devenit o alternativă viabilă la metodele de educaţie tradiţionale, astfel că a fost adoptat de către multe dintre unităţile de învăţământ, mai ales datorită avantajelor oferite de posibilitatea instruirii continue sau de cele legate de larga aplicabilitate în cadrul organizaţiilor cele mai diverse. Studiile de specialitate publicate în ultimii cinci ani arată o creştere continuă a utilizării e-learning în cadrul organizaţiilor.

E-learning este convergenţa web de învăţare la toate nivelurile, fie că este nivel elementar, şcoală, universitate sau nivel de afaceri. Astâzi, cunoaşterea este considerată un avantaj competitive şi unul dintre principalele atuuri ale unei companii. E-learningul este alcătuit din mai multe metode de învăţare, care sunt îmbunătăţite sau facilitate de tehnologia informaţeiei şi comunicaţiilor. De asemenea, învăţarea on-line este probabil cea mai rapidă metodă de acumularea a informaţiilot, de furnizare a educaţiei şi formării profesionale.

Aşadar, în sens larg, prin elearning (sau e-learning) se întelege totalitatea situatiilor educationale în care se utilizeaza semnificativ mijloacele tehnologiei informatiei si comunicarii. Termenul, preluat din literatura anglo-saxona, a fost extins de la sensul primar, etimologic, de învatare prin mijloace electronice, acoperind acum aria de intersecţie a acţiunilor educative cu mijloacele informatice moderne. Definit astfel, mai mult ca e-education, aria semantică a conceptului e-learning interferează cu şi se suprapune indefinit variabil pe o multitudine de termeni ce surprind varietatea experienţelor didactice ce pot beneficia de suport tehnologic: instruire asistată/ mediată de calculator, digital/ mobile/ online learning/ education, instruire prin multimedia etc. Sub denumirea de software didactic/ educational, o gamă largă de materiale electronice (pe suport digital/ multimedia) sunt dezvoltate pentru a simplifica procesul de educaţie: hărţi, dicţionare, enciclopedii, filme didactice, prezentări în diverse formate, cărţi (e-books), teste, tutoriale, simulări, software ce formează abilităţi, software de exersare, jocuri didactice etc. Computerul şi materialele electronice/ multimedia sunt utilizate ca suport în predare, învăţare, evaluare sau ca mijloc de comunicare (pentru realizarea unor sarcini individuale etc)

În sens restrâns, elearning reprezintă un tip de educaţie la distanţă, ca experienţa planificată de predare-învăţare organizată de o instituţie ce furnizează mediat materiale într-o ordine secvenţială şi logică pentru a fi asimilate de studenţi în maniera proprie. Medierea se realizeaza prin noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării - în special prin Internet. Internetul constituie atât mediul de distribuţie al materialelor, cât şi canalul de comunicare între actorii implicaţi. Funcţional, deocamdată doar la nivelul învăţământului superior şi în educaţia adulţilor, sistemul de instruire prin Internet replică şi adaptează componentele demersului didactic tradiţional/ faţă-în-faţă: planificare, conţinut specific şi metodologie, interacţiune, suport şi evaluare.

2. Avantajele şi dezavantajele e-learnigului

Principalul avantaj al unui sistem e-learning constă în flexibilitatea care încurajează stilul propriu de învăţare al cursantului. În ultima perioadă, învăţământul tradiţional începe să piardă teren, lăsând loc educaţiei asistate de calculator, acest lucru datorându-se în principal costurilor reduse implicate de teleeducaţie. Conform unui studiu efectuat de Corporate University Xchange, şcolile tradiţionale vor suferi un declin în favoarea formelor de e-learning.

Principalele avantaje oferite de e-learning sunt următoarele:

a) Tehnologia a revoluţionat afacerile, acum trebuie să revoluţioneze învăţământul : necesitatea de transformare a modului de organizare a învăţării în unul mai modern, eficient şi flexibil, a condus la noţiunea de e-learning.

b) Oriunde, oricând, oricine : se estimează că un procent destul de mare din angajaţi utilizează calculatoarele personale în munca lor. Obstacolele tehnice cum ar fi accesul, standardele, infrastructura sau lăţimea de bandă nu reprezintă o problemă, cel puţin în viitorul apropiat. Dezvoltarea www, capacitatea ridicată a reţelelor şi calculatoarelor oferă posibilitatea de învăţare 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână.

c) Scăderea costurilor datorate eliminării cheltuielilor de transport : marele beneficiu adus de e-learning îl reprezintă diminuarea costurilor şi a inconvenientelor reprezentate de necesitatea cursantului şi a instructorului de a fi în acelaşi loc. Studiile arată că organizaţiile din SUA de ex., şi-au redus costurile cu 50-70% când au înlocuit instruirea tradiţionaă cu livrarea electronică a cursurilor.

d) Posibilitatea de modificare a informaţiei difuzate : produsele web permit instructorilor să-şi actualizeze lecţiile şi materialele în întreaga reţea, cu refacerea automată a informaţiilor şi accesul studenţilor la cele mai noi date.

e) Creşterea gradului de colaborare şi interactivitate între cursanţi : învăţământul la distanţă poate fi mai stimulativ şi mai încurajator decât cel tradiţional, deoarece permite studenţilor să interacţioneze mai mult între ei. Studenţii care utilizează acest tip de învăţământ au mai multe contacte cu colegii, petrec mai mult timp cu pregătirea materialelor, înţeleg mai bine temele.

f) Învăţământul electronic este mai puţin stresant decât cel tradiţional : acest tip de învăţământ elimină teama de a greşi în faţa unui grup de oameni. Studenţii pot încerca lucruri noi, pot greşi şi pot afla unde au greşit învăţând astfel ce au facut bine şi ce nu.

g) Învăţarea controlată : tehnologia dă posibilitatea individului să îşi organizeze modul de învăţare, nemaifiind nevoie să participe la orele organizate în clase.

h) Prezentarea pe module : arhitectura informaţiei este modularea, aceasta facilitând învăţarea.