Tehnologii de Implementare SOA

Introducere

Mediul de afaceri prezent devine tot mai competitiv, forţând întreprinderile să ia atitudine şi să acorde mai multă atenţie strategiilor pentru îmbunătăţirea fluxului informaţional în ideea de a avea un avantaj în faţa principalilor adversari de pe piaţă. Apar astfel o serie de dificultăţi în special de natură tehnică, ce trebuie depăşite în condiţiile în care informaţiile sunt depozitate în aplicaţii apaţinând diferitelor departamente din oragnizaţii existând riscul pierderii de date importante. De aceea în ultimii ani au apărut o serie de trenduri tehnologice precum Service Oriented Architecture – SOA, Enterprise Application Integration, Business-to-Bussiness şi serviciile web. Aceste tehnologii abordează provocările, cu care se confruntă organizaţiile, de îmbunătăţire a integrării proceselor de afaceri(procesul de afaceri poate fi definit ca o succesiune logică de activităţi desfăşurate pentru a atinge un scop) şi au atras atenţia liderilor industirei IT.

Susţinerea tezei

Service Oriented Architecture sau mai bine zis arhitectura orientată spre servicii reprezintă în esenţă o colecţie de servicii ce comunică între ele fie printr-un simplu schimb de date sau poate implica două sau mai multe servicii ce coordonează o activitate. Arhitectura orientată spre servicii (SOA) promite să schimbe modaliatea în care IT-ul participă la eficientizarea proceselor şi chiar a modului în care IT-ul si business-ul colaborează. Ideea din spatele SOA se rezumă la faptul că o aplicaţie orientată spre servicii împreună cu o infrastructură IT pot fi asamblate flexibil pentru a suporta cerinţele aflate într-o continuă schimbare, precum şi funcţiile de crestere şi inovaţie. SOA permite organizaţiilor să ia decizii sprijnite de tehnologie, eliminând contrângerile adoptării deciziilor referitoare la afacere condiţionate de aspectele tehnice.

Arhitecturile orientate spre servicii au o serie de caracteristici definitorii ce pot fi considerate şi avantaje oferite de acestea întreprinderilor :

- Independenţa faţă de platformele aplicaţiilor: SOA limitează dependenţa de platformă a aplicaţiilor prin utilizarea XML (Extensible Markup Language) ceea ce reduce complexitatea integrării şi procesele de updatare;

- Reutilizarea aplicaţiilor: Logica programelor este divizată în unităţi de servicii mai mici ce pot fi mai apoi reutilizate când este cazul. Un bun exemplu ar fi cazul unei aplicaţii ce redă şi raportează date dintr-o bază de date de resurse umane. Aceasta poate fi folosită ca serviciu şi de sistemele de management al identităţii, portaluri pentru angajaţi sau alte programe, evitând astfel redezvoltarea de cod;

-Scalabilitatea : aplicaţia are capacitatea de a suporta schimbări importante fără mari dificultăţi cu costuri modice, păstrând serviciile deja existente;

-Standardizarea : mesajele circulă în interiorul aplicaţiei pe baza unor standarde general acceptate.

Având în vedere caracteristicile acestor tipuri de arhitecturi se poate spune că SOA prin componentele sale bine coordonate îşi propune să furnizeze o serie de servicii bussines complexe şi bine definite. Astfel de servicii sunt concepute ţinând cont de cele mai bune practici în conducerea afacerilor cunoscute sub numele de business process management. Însă pentru o implementare eficientă a SOA trebuie îndeplinite şi anumite condiţii tehnice referitoare la infrastructură cum ar fi:

- Existenţa componentelor necesare pentru dezvoltarea aplicaţiilor personalizate: servicii de date, autentificare şi audit, platforme de căutare şi notificare;

- Platforme de securitate care să permită autorizarea şi autentificarea utilizatorilor;

- Servicii de date integrate pentru suportul SOA ;

- Servicii de tip portal pentru interacţiunea utilizatorilor;

- Servicii prezente în mod obişnuit intr-o companie cum ar fi :e-mail,colaborative, LDAP( un protocol aplicaţie folosit pentru interogarea şi modificarea serviciilor de directoare prin intermediul TCP/IP)

Nu trebuie ignorat rolul pe care îl are Enterprise Service Bus în SOA , aceasta este o infrastructură ce facilitează utilizarea SOA. Îi oferă o interfaţă de programare a aplicaţiei ce poate fi folosită pentru dezvoltarea serviciilor şi favorizează interacţiunea acestora într-un mod eficient. Tehnic vorbind ESB este un canal de comunicare ce realizează conversia protocoalelor, transformarea formatului mesajelor, acceptă şi transmite mesaje de la diferite servicii şi aplicaţii ce sunt conectate cu aceasta.

Arhitecturile orientate spre servicii nu sunt un lucru nou, pentru multe persoane în trecut ele au însemnat utilizarea COM(Component Object Model) sau Object Request Brokers (ORBs) bazate pe apecificaţiile CORBA(Common Object Request Broker Architecture). Actualmente serviciile web oferă o modalitate simplă de implementare SOA în ciuda limitelor cu privire la siguranţa pe care o oferă.

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Specializarea Informatică Economică