Criptografia cu cheie publica poate fi considerata una din marile inventii ale secolului 20. Dupa cum se cunoaste din literatura acestui domeniu, Diffie, Hellman si Merkle sunt cei care au prezentat pentru prima data un astfel de sistem in lucrarea lor intitulata "New Directions în Cryptography". Totusi conform unui articol din New York Times, ei nu ar fi fost primii care au avut aceasta idee, serviciile secrete britanice detinand informatii despre acest tip de criptare cu câtiva ani inainte de publicarea lucrarii celor trei. Organizatia britanica The British Comunications - Electronics Security Group a publicat o serie de articole conform carora James Ellis a fost primul care a demonstrat în 1970 ca un astfel de criptosistem poate fi realizat. În 1973 Clifford Cocks inventeaza ceea ce pare a fi o varianta a cifrului RSA, iar dupa câteva luni Malcom Wiliamson un cifru asemanator, dar nu identic, cu cifrul Diffie-Hellman. Sursa lor de inpiratie se pare ca ar fi fost o lucrare stiintifica a unui angajat de la compania americana Bell Laboratories, din perioada celui de-al II-lea razboi mondial.
Criptografia cu cheie publica este solutia problemelor de genul celor prezentate anterior dupa cum vom vedea in sectiunile urmatoare. Aceasta metoda se numeste criptografie cu cheie publica, deoarece utilizeaza pentru operatiile de criptare - decriptare, doua chei distincte din care una este facuta publica. Spre deosebire de un criptosistem clasic, cu cheie simetrica, criptosistemele cu cheie publica nu necesita o sesiune prealabila de stabilire a cheii de criptare.
O noua privire asupra sistemelor criptografice a adus-o algoritmii criptografici asimetrici(cu chei publice). Acesti algoritmi se caracterizeaza prin aceea, ca la criptare si decriptare se folosesc chei diferite, legate intre ele printr-o relatie matematica. Acest tip de relatie este de o asa natura, ca cunoscand o cheie sa o determini pe cealalta, din punct de vedere computational, este foarte greu. Astfel daca criptam cu prima cheie vom putea decripta doar cu cea de a doua si invers. In acest fel pentru transmitere de informatii secrete una dintre chei(de exemplu cea de criptare) se poate face publica, pe cand cealalta sa fie tinută in secret. Dacă facem cheia de descifrare publica, atunci pe baza acestui sistem se poate crea un sistem de autentificare.
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
FACULTATEA RADIOELECTRONICĂ ŞI TELECOMUNICAŢII
CATEDRA TELECOMUNICAŢII
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
