Pentru utilizatorul obisnuit, Internetul se prezinta sub forma unei colectii de pagini care contin
informatii diverse: texte, imagini, uneori sunete si animatie. Aceste pagini, numite “web pages” sau
“web sites” sunt realizate în mare parte prin intermediul unui limbaj special, numit numit HTML,
prescurtare de la Hypertext Markup Language.
Limbajele de marcare (markup languages) îsi au originea în tehnicile editoriale si tipografice
traditionale. Un text (manuscris) era adnotat de catre editor indicându-se componentele
fundamentale ale textului (titluri, subtitluri, cuvinte sau portiuni de text care trebuiau evidentiate)
precum si caracteristici formale (corpul de litera, dimensiunea caracterelor, modul de aliniere).
Aceasta tehnica a fost preluata în mod natural de îndata ce calculatorul a fost folosit pentru
activitatile editoriale: textul era presarat cu marcaje de tipul celor editoriale clasice. Au aparut însa
atâtea sisteme de marcaj câte programe specifice s-au scris pentru aceasta activitate. S-a ajuns la
situatii incredibile astazi ca cea aparuta prin anii 60 la compania IBM când departamentele
întâmpinau dificultati serioase în schimbul intern de documente, datorate diversificarii platformelor
hard si soft precum si programelor de editare folosite.
Asa ca IBM a lansat un proiect de cercetare în scopul de a gasi o solutie unitara pentru
propriul sistem de editare de documente. Rezultatul a fost un sistem de marcare universal aplicabil,
un meta-limbaj extensibil numit initial GML (Generalized Markup Language), iar apoi numit SGML
(Standard Generalized Markup Language) când a fost adoptat ca standard ISO în 1986.
În spatele multor site-uri se afla de fapt baze de date implementate ca documente SGML sau
XML (un alt subset al SGML aparut în anii 90).
Dar desi adoptat ca standard a fost limbajul de marcare SGML, el si-a facut simtita prezenta
mai mult print-un subset al acestuia HTML care se afla la baza a sute de mii de pagini Web care fie
sunt scrise în acest sublimbaj fie sunt pagini HTML rezultate în urma interogarii unor baze de date.
Un fisier realizat în limbajul HTML este un text obisnuit, ASCII, în care textul propriu-zis
alterneaza cu anumite comenzi referitoare la textul dat. Comenzile sunt separate se text prin
includerea între crosete <...>, iar fiecare comanda are un început si un sfârsit.
Forma generala a unei comenzi este:
<comanda> ... </comanda>
Cele mai importante comenzi, suficiente pentru realizarea unei pagini Web sunt prezentate în
continuare:
<HTML>...</HTML> reprezinta comanda principala care specifica browserului de Internet ca
textul este realizat în limbajul HTML
<HEAD>...</HEAD> încadreaza textul care apare ca titlu al paginii
<BODY>...</BODY> încadreaza informatiile propriu-zise ce vor fi afisate de browser
* Institutul de Prognozã Economicã al Academiei Române
Folosind aceste comenzi, putem realiza o pagina, prin crearea unui fisier prin intermediul unui
editor de texte simplu, de exemplu Edit sau NotePad. Cea mai simpla pagina poate fi urmatoarea:
<HTML>
<HEAD>Text didactic</HEAD>
<BODY>Acesta este continutul paginii</BODY>
</HTML>
Observam ca întregul continut este cuprins între comenzile <HTML> si </HTML> ceea ce
semnifica faptul ca fisierul este scris în limbaj HTML. La întâlnirea primei comenzi, navigatorul de
Internet (browser-ul) va “sti” ca urmeaza sa interpreteze o pagina Web, asadar va afisa tot ceea ce
este text, tinând cont de toate comenzile cuprinse între crosete. Urmeaza un text cuprins între
comenzile <HEAD> si </HEAD> iar navigatorul va interpreta textul cuprins între aceste comenzi ca
fiind titlul paginii. În sfârsit, va fi afisat textul cuprins între <BODY> si </BODY>. Realizarea sub
forma de exercitiu a acestui mic exemplu poate fi un pas important în întelegerea modului de
realizare a unei pagini de Web. Desigur, textul trebuie salvat sub un nume oarecare, însotit însa de
extensia htm sau html.
Alinierea textului
Plasarea textului cade în sarcina navigatorului care interpreteaza pagina. Acesta ignora, în
textul sursa, trecerea la rând nou, inclusiv tasta Enter, precum si spatiile multiple. Pentru a realiza
spatierea voluntara sau trecerea la un rând nou, trebuie inserate comenzi speciale în textul sursa,
dintre care cele mai importante sunt prezentate în continuare.
<BR> realizeaza un salt la rând nou
<BLOCKQUOTE>...</BLOCKQUOTE> trateaza textul ca un bloc „îngropat”
<CENTER>…</CENTER> plaseaza textul în centru
Folosind aceste comenzi, putem modifica înfatisarea paginii anterioare:
<HTML>
<HEAD>Titlul paginii</HEAD>
<BODY>Continutul paginii
<BLOCKQUOTE>Text "îngropat"</BLOCKQUOTE>
<CENTER>Text centrat</CENTER>
</BODY>
</HTML>
“Înfatisarea” textului
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
