Noțiuni despre internet - grafică 3D

1.Noțiuni despre internet

Se spune de regula ca istoria Internet-ului începe odata cu ARPA (Advanced Research Projects Agency), uitând istoria de un secol și jumătate a telegrafului (anuntat ca inventie in 1837 de Sir Charles Wheatstone în Anglia și Samuel B. Morse în SUA) care a condus la dezvoltarea primelor rețele de comunicație (uitând desigur și descoperirea telefoniei multiple de către Augustin Maior, în 1906), precum și istoria de 60 de ani a calculatoarelor electronice. Vechile sisteme telegrafice erau, în terminologia actuală, legături punct-la-punct, folosind banda de hârtie perforată pentru a transmite informația pe urmatoarea legătură spre destinație. Analog, prima 'rețea' de calculatoare utiliza banda perforată ca și canal de comunicație (banda perforată de un calculator fiind manual introdusă în cititorul de bandă al celuilalt).

ARPA (Advanced Research Projects Agency) a fost redenumită în DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency) în anul 1981. Un pionier în ceea ce privește comunicațiile la scară largă, J.C.R. Licklider, și-a scris ideile în lucrarea scoasă în 1960 : “Man-Computer Symbiosis”.

Dupa cum zicea chiar el :

“O rețea de calculatoare, interconectate unul cu altul prin linii de comunicație foarte rapide – o colecție de librării în care se poate stoca absolute orice informație”.

În 1962 octombrie Licklider a fost numit șeful DARPA și a format un grup care sa se ocupe de aceste cercetări. Ca urmare au fost instalate 3 terminale : unul în Santa Monica la System Development Corporation, altul în University of California pentru proiectul Genie și altul la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. Nevoia lui Licklider pentru retele a dus la probleme inevitabile. “pentru fiecare dintre aceste 3 terminale aveam seturi de comenzi diferite, deci daca vorbeam online cu cineva din S.D.C. și mai vroiam sa vb și cu cineva din Berkley sau M.I.T. trebuia să mă loghez la celalalt terminal și să intru în legătură cu ceilalti. Era evident ce era de făcut însa nu era bine. Era nevoie de un singur terminal care să se poată conecta la ce ai nevoie. Ideea este ARPAnet”.

Din 1962, cam odată cu apariția calculatoarelor cu tranzistoare, Paul Baran și colegii săi de la Rand Corporation ataca problema construirii unei rețele care să supraviețuiască unui război nuclear. În 1967 este publicat proiectul ARPAnet (Lawrence Roberts). Leonard Kleinrock și Paul Baran inițiază comutarea de pachete (packet-switched network), iar în 1969 conducerea ARPA (Departamentul Apărării) contracteazș cu Bolt, Beranek si Newman (BBN) dezvoltarea acestui sistem de comunicație.

Unul din obiectivele ARPAnet era crearea unei reţele, care să nu fie distrusă datorită atacurilor asupra sistemului. Războiul Rece fiind la apogeu, scenariul unui dezastru era considerat fie lansarea unei bombe fie un atac nuclear.

De aici a rezultat un proiect de reţea, unde reţeaua însăşi era permanent în pericol de atac. În consecinţă:- doar un minimum de informaţii era cerut de la computerele client în reţea - oricând transmisia de date întâlnea un obstacol, sau una dintre adrese era de negăsit, se găsea o altă cale către adresa căutată.

În proiectul inițial al ARPAnet se asigurau doar 3 servicii de comunicație: conectarea la distanță - telnet (Remote login), transferul de fișiere și tipărirea la distanța. Abia în 1972, când se ajunsese la o rețea cu 37 de calculatoare, a fost introdus și serviciul de poșta electronică - e-mail Tot în 1972, în Octombrie, la Conferința Internațională de la Washington DC (ICCC) ARPAnet este prezentat 'în public' și se fac demonstrații.

Anul 1975 inseamna pe de o parte apariția calculatoarelor personale (ALTAIR anunțase microcalculatorul înca în August 1974) și pe de alta parte, ca urmare a restricțiilor în conectarea la ARPAnet impuse de Agenția militară de comunicații (botezata DARPA), apariția primelor rețele comerciale precum TELENET-ul firmei BBN. Este și anul apariției Microsoft, când Paul Allen și Bill Gates, pornind de la experiențele cu Altair dezvoltă BASIC-ul pentru noua lume a PC- urilor. Un an mai târziu, CCITT (Comitetul consultativ pentru telegrafia si telefonia internațională) anunta X.25 ca standard de comunicație (tot comutare de pachete).

Înca în 1973, sistemul TCP/IP este propus ca un standard pentru ARPAnet. El este însă acceptat ca protocol standard doar la 1 Ianuarie 1983, când ARPAnet ajunsese să asigure conectarea a 500 de centre. Aceasta decizie și aceasta data este considerata (mai ales de participanþii la proiect) nașterea Internetului. Mai ales ca tot în 1983 partea militară a ARPAnet a fost separată sub numele MILNET. În acel an existau deja rețelele BITNET (But It's Time Network), CSNET (Computer Science Network), și altele, iar centru de programare al Univ. of California de la Berkeley lansează BSD UNIX 4.2 cu TCP/IP înglobat (ca rezultat al finanțării DARPA). Firma Novell lanseaza produsul NetWare, bazat pe protocolul XNS elaborat la Xerox Park, iar firma Proteon oferă primul router soft folosind un minicalculator PDP-11. Este lansat limbajul de programare C++

Protocoul TCP/IP a aparut pentru a rezolva problema a prea multor metdode de a conecta calculatoarele între ele. Aceste metode trebuiau într-un fel unificate. De aceasta s-au ocupat Robert E. Kahn de la DARPA și Vint Cerf al ARPAnet. În 1973 reușiseră să reformuleze principiile protocolului iar diferențele dintre diferitele protocoale de rețea erau ascunse prin folosirea unui singur protocol interrețea , și în loc ca rețeaua să fie responsabilă de buna funcționare, ca la ARPAnet, hosturile au devenit responsabile. Cerf îi lăuda pe credits Hubert Zimmerman, Gerard LeLann și Louis Pouzin pentru design. La acest moment de timp se pare că apare prima oară termenul de Internet în o precizare a lui Vinton Cerf : “Specificații ale programului de control în transmisii Internet”.

Cu rolul rețelelor redus la minim era posibil ca orice rețele să fie interconectate, nemaicontând caracteristicile fiecăreia, deci rezolvând astfel problema inițială a lui Kahn. DARPA a fost de accord să finanțeze dezvoltarea unui prototip software și după mai mulți ani de muncă a fost dezvoltat o rețea radio de pachete comutate. Pe data de 22 noiembrie 1977, a fost testată o rețea de pachete radio și reteaua Atlantic cu ajutorul satelitului, rețea sponsorizata de DARPA. Pornind de la primele specificații ale TCP din 1974, TCP/IP s-a dezvoltat în 1978. forma finală a fost data în 1981 în RFC 791, 792 și 793. DARPA a sponsorizat și incurajat folosirea TCP/IP în multe sisteme de operare. La data de 1 ianuarie 1983 TCP/IP a devenit singurul protocol acceptat de rețelele ARPAnet, înlocuind protocolul inițial NCP.

Dar și 1979 este un an reper în dezvoltarea internetului. Este anul apariției rețelei de calculatoare pentru cercetare numită USENET. Usenet a fost la început o rețea cu acces telefonic în comutație (dial-up) bazată pe UUCP (UNIX-to-UNIX copy). Oferea acces e-mail și știri (Usenet News). Mai există și azi rețele - conexiuni UUCP, chiar dacă partea de știri (Usenet News) a trecut la NetNews. Tot în 1979 apare prima versiune comerciala de UNIX pentru un microcalculator produsă de Onyx Systems.

Anul 1984 este momentul introducerii DNS (Domain Name System) care înlocuiește mecanismul de preluare periodică a fișierului hosts (tabela de corespondență nume/domeniu - adresa IP) de la NIC (Network Information Center) unde se menținea evidența calculatoarelor conectate la ARPAnet. Aceasta schimbare împreuna cu lansarea stațiilor SUN bazate pe UNIX (în același an) a condus la dezvoltarea vertiginoasă a Internetului din urmatorii 7 ani. Mai ales ca în 1987, Fundația pentru Știința (National Science Foundation) creaza NSFNET pentru a conecta centrele cu super-calculatoare printr-o magistrala de viteza mare (56Kbps - la acea vreme). Ca organizație necomercială, NSFNET permite conectarea la Internet fără restricțiile cu caracter militar ale ARPAnet. În 1990 ARPAnet dispare (dupa ce toate organizațiile care erau conectate au trecut la NSFNET. La rândul său NSFNET își încetează activitatea în 1995 când accesul la Internet ajunge să fie asigurat de firme comerciale pentru întreaga lume.