Memoria

Memoria

Memoria este abosolut necesara pentru funcionarea microprocesorului si a PC-ului. Mai mult memoria existenta in calculator determina ce programare puteti sa rulati cat mai repede. Memoria este o parte vitala a calculatorului. Reprezinta locul de stocare a tuturor octetilor de care are nevoie microprocesorul ca sa functioneze. Memoria contine atat date brute care urmeaza sa fie prelucrate cat si rezultatele prelucrarilor. Memoria poatre functiona si ca un canal de comunicatii intre microprocessor si dispozitivele periferice. Exista mai multe tipuri de memori, descriese si diferentiate de tehnologie. Fiecare are un anumit rol in functionarea crespunzatoare a PC-ului.

Elemente de baza

Termenul “memorie” are o semnificatie destul de larga, chair daca este limitat numai la domeniul calculatoarelor. In intelesul strict, memoria poate sa insemne orice dispozitiv de stocare datelor, chiar daca are un singur bit. Memoria poate avea diferite forme. Un sistem de stocare binary, precum cel folositin calculatoarele actuale, poate fi creat din marmura, martipan sau dispozitive MOS (metal-oxid semiconductor). Nu toate felurile de memorie sunt la fel de eficace (asa cum veti vedeea in curand), dar conceptual de baza este acelasi pentru toate – pastrarea unor informatii intr-o forma care poate fi folosita si care poate fi recunoscuta. Unele tipuri de memorie sunt mai usor recunoscute si manipulate de microprocesoare. Pe de alta parte pot exista si memorii care se rostogolesc mai repede sau au gust mai bun.

Principala caracteristica a unei memorii care poate fi folositra intru-un calculator este posibilitatea de a fi modificata prin intermediul electricitatii. In definitiv, gandirea calculatoarelor actulae este de natura electrica. Calculatoareke sunt construite din circuite electronice integrate. Nu este de mirare ca cele mai practice memorii sunt facute tot din circuite integrate. Dar memoriile construite din circuite integrate sunt disponibile in diferite forme, deosebindu-se, de exemplu, prin functii, accesibile, tehnologice, capacitate si viteza. Inainte de a trece la detalii, trebuie sa intelegem conceptele mai largi care stau la baza memoriei folosite de calculatoare.

Sisteme de stocare primare si secundare

O gama larga d dispozitive si tehnologii pot stoca informatii digitale intr-o forma accesibila electrica. Functia indeplinita este cea care diferentiaza dispozitivele cunoscute in general sub numele de memoria pentru calculator si sistemele de stocare a datelor pe discuri si benzi. Atat memoria obisnuita, cat si sistemele de stocare pe disc pastreaza informatii de care calculatorul are nevoie, dar in scopuri diferite.

Ceea ce majoritatea oamenilor considera a fi memoria pentru calculator, intr-un sens specific, reprezinta sistemult primar de stocare al PC-ului. Aceasta inseamna ca informatiile continute de sistemult de stocare au o forma la care microprocesorul are acces direct si sunt gata pentru a fi folosite. De fapt , instructiunile directe folosite de unele microprocesoare pot modifica valorile continute de sistemul primar de stocare, fara sa fie necesara transferarea acestor date in registrii cipului. Din acest motiv, sistemul principal de stocare este numit uneori memorie de lucru.

Posibilitaea de acces imedait la memoria primara inseamna ca microprocesorul poate sa gaseasaca orice valoarea fara sa caute in blocuri mari de date. Microprocesorul trebuie sa aiba acces la o valoare aleasa la intamplare. Ca urmare multi oameni se refera la memoria de lucru al PC-ului folosind termenul memorie cu acces aleatoriu, desi acest termen are o definitie mai stricata atunci cand este aplicata tehnologiilor de fabricare a memoriilor.

Indiferent de numele folosit, sistemul primar de stocare este, de fapt, memoria pe termen scurt a PC-ului. Aceasta memorie este usor accesibila, dar are o capacitate limitata, cel putin in comparatie cu alte sisteme de stocare.