Internet-ul

1.Despre Internet

1.1 Ce este Internetul?

Tot mai mulţi sunt aceia care, stand neclintiţi in fata calculatoarelor, navighează prin

reţeaua de calculatoare ce acopera intreaga lume, călătoresc si activează in spaţiul cibernetic. Pentru cercetătorul care descoperea libertatea de comunicare si oferta internaţionala din Internet, multitudinea de biblioteci, reviste si grupuri de dezbatere, accesul la Internet seamănă cu un vis.

Prin Internet se înţelege de obicei ansamblul reţelelor de calculatoare interconectate din intreaga lume. De fapt, specialiştii susţin ca Internetul nu este o reţea ci ansamblu de reguli – protocoale de comunicaţie - care permit transferul de date intre diferite reţele de pe glob, accesul la informaţiile stocate in calculatoarele acestora.

Prin acces la Internet înţelegem atât modul de conectare in reţea, cat, mai ales, accesul la informaţia ce se vehiculează prin calculatoarele legate in reţea, posibilitatea de comunicaţie cu specialiştii din lumea întreaga.

Internetul este o gigantica reţea de calculatoare, mai precis, o reţea de reţele de calculatoare.Unele dintre aceste calculatoare oferă o diversitate de servicii pentru oameni.

1.2 Scurt istoric

In 1969, Ministerul Apărarii al Statelor Unite a creat Agenţia de Proiecte de Cercetare Avansata (Advanced Research Projects Agency – ARPA ). Obiectivul sau consta in proiecterea unei reţele de comunicaţie care sa asigure transmiterea mesajelor chiar si in cazul si distrugerii sale parţiale intr-un bombardament nuclear. Rezultatul a fost încununat de succes si s-a numit ARPA net.

In 1983, din motive pragmatice, ARPAnet s-a despărţit in doua sisteme diferite numite ARPAnet si MILINET. ARPAnet a fost rezervata domeniilor civile, precum cercetarea, in timp ce MILINET a fost destinata exclusiv operaţiunilor militare. Reţelele au ramas conectate, astfel incat utilizatorii sa poata schimba informaţii ; acest sistem a devenit cunoscut sub numele de Internet. In aceeaşi perioadă, au început sa se dezvolte si alte reţele, cum ar fi BITNET (Because It’s Time ) si CSNET ( Computer Science Network). Iniţial acestea au fost reţele separate,

utilizate in scopuri educaţionale si ştiinţifice, dar cu timpul au fost conectete la Internet pentru a facilita schimbul de informaţii intre diverse organizaţii.

Unul dintre cele mai importante momente ale evoluţiei reţelei Internet a fost in anul 1986, când Fundaţia Naţionala pentru Ştiinţa ( National Science Foundation – NSF ) a creat NSFNET pentru a conecta cateva super calculatoare de mare viteză de pe teritoriul Statelor Unite – mai mult din raţiuni ştiinţifice. ARPAnet s-a desfiinţat, iar NFSNET a devenit principalul canal de prelucrare pentru Internet. NFSNET concesionează acum anumite parţi din Internet către sectorul privat. Fundaţia nu-si poate permite finanţarea reţelei pe cont propriu. Este evident ca Internetul devine preponderent comercial, pe zi ce trece, iar idea ca o agenţie guvernamentala subvenţionează o afacere comerciala stârneşte animozitati.

1.3 Internetul in prezent

Dezvoltarea reţelei Internet a fost explosiva. In 1985, aproximativ 2000 de calculatoare erau legate la Internet. Acum exista 9 milioane de calculatoare conectate, care permit accesul in reţea unui număr mult mai mare de oameni. In fiecare luna, comunitatea Internet primeşte milioane de noi utilizatori.

In România Internetul a pătruns relativ încet, multa vreme fiind considerat un lux inutil. Chiar si acum, pentru uz personal, mai ales datorita costurilor foarte mari ale serviciilor telefonice, este destul de puţin utilizat. Daca din punct de vedere al infrastructurii lucrurile au avansat destul de mult, din punct de vedere al resurselor informatice disponibile evoluţia este greoaie. Daca majoritatea companiilor si chiar unele structuri administrative au inteles prezenta in Internet este foarte importanta, inca nu exista resurse si depozite informaţionale romaneşti semnificative. Din acest motiv traficul observat in reţea este mai mult de aducere de informaţie din exterior decât de export de informaţie in cadrul tarii.

Având in vedere intervalul mare de timp pentru care accesul din România la informaţii externe a fost oprit, fenomenul este destul de natural. In contextul internaţional actual de afaceri, academic si tehnologic, fenomene ca globalizarea si liberalizarea accesului la informaţie potentate de dinamica si nivelul de performanta al dezvoltărilor in domeniul comunicaţiilor si al calculatoarelor, sunt deja lucruri comune. Dincolo de graniţe, in restul omenirii, Internetul a devenit deja cea mai comoda sursa de informaţie, in timp ce ceea ce este disponibil si in România pe Internet este fie vechi, fie incorect, fie lipseşte.