Discul dur (sau fix; in engleza americana hard disc; foarte des intalnita este si scrierea originala engleza hard disk) este un dispozitiv electronic-mecanic pentru stocarea sau memorarea nevolatila (permanenta) a datelor. Utilizatorul normal nu poate sau nu are voie sa desparta discul de circuitele de comanda corespunzatoare, vezi imaginea alaturata; impreuna ele formeaza asa-numita ,,unitate fixa", ,,unitate de disc fix" sau, prescurtat, HDD (de la hard disc drive).
Stocarea datelor se face pe o suprafata magnetica dispusa pe platane rotunde metalice rigide (dure). In general discurile dure sunt utilizate ca suport de stocare extern principal pentru servere si calculatoare personale, dar si pentru anumite aparate electronice (playere si recordere DVD, playere MP3). Daca la inceputuri capacitatea unui disc dur nu depasea 20 megaocteti (MO) = 20 megabait (MB), astazi (2009) un disc dur obisnuit de 2 1/2 toli poate depasi 1 teraoctet (TO) = 1 terabait (TB).
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.