Piața de capital cadrul performanțelor economice

Economia nationala a oricarei tari se bazeaza în functionarea ei pe ansamblul resurselor mobilizabile de o maniera eficienta în vederea satisfacerii necesitatilor sociale si de dezvoltare ale populatiei. Cu precadere în sistemele economice moderne, circulatia pe o piata dinamica sub forma diferitelor tipuri de capital a acestor resurse între entitatile economice care înregistreaza un deficit si cele ce doresc sa-si fructifice excedentul de resurse de care dispun reprezinta expresia fluxurilor reale de valoare, care fundamenteaza viabilitatea actualelor economii nationale considerate puternice si flexibile.

În dorinta de a se atinge acest nivel de dezvoltare, reactivarea pietei de capital în România a fost motivata de necesitatea restructurarii economiei, în strânsa legatura cu procesul de privatizare. Între intentiile axate pe teoria economica din domeniu si modalitatile prin care pâna la urma avutia nationala a trecut din proprietatea statului în cea a diversilor investitori exista o mare discrepanta. Prin multiplele ei implicatii, aceasta discrepanta explica specificitatea pietei de capital românesti, dezvoltarea înca nesatisfacatoare si evolutia cu sincope a vectorului ei, respectiv Bursa de Valori Bucuresti.

1.1. Continutul pietei de capital

Piata de capital cuprinde acele mecanisme economice prin care se mobilizeaza si se dirijeaza capitalurile din economie catre purtatorii cererii de fonduri. Exista în literatura de specialitate cel putin doua moduri importante de individualizare a pietei de capital:

ã în viziunea anglo-saxona, piata de capital si piata monetara formeaza împreuna piata financiara1. În acest caz identificam piata de capital cu piata valorilor mobiliare care ofera posibilitatea investirii capitalurilor pe termen mediu si lung. Activitatea pietei de capital românesti recomanda aderarea la aceasta opinie, conform careia piata de capital este totusi o componenta a pietei financiare.

Exista si o alta opinie2, care, desi utilizeaza drept criteriu de definire si încadrare a pietei de capital tipul activelor negociate si modul de introducere a acestora în circuitul economic, este asemanatoare viziunii anglo-saxone, considerând ca, pe lânga piata de capital si cea monetara, piata financiara mai cuprinde si piata bancara. Dupa parerea noastra, acest ultim mod de definire a pietei financiare beneficiaza atât de completitudine, cât si de aplicabilitate la specificul pietei de capital

1 Anghelache G. – Bursa si piata extrabursiera, Editura Economica, Bucuresti, 2000, pag. 11

2 Ghilic-Micu B. – Bursa de valori, Editura Economica, Bucuresti, 1997, pag. 3

Piata de capital – cadrul performantelor microeconomice 2

românesti.

Din acest punct de vedere definim piata de capital ca fiind cadrul realizarii tranzactiilor pe termen mediu si lung cu active financiare, asigurându-se astfel transferul capitalului disponibil catre utilizatorii ale caror nevoi exced sursele lor interne de acoperire. Valorile mobiliare emise pentru a atrage capital au caracter negociabil, adica investitorii si utilizatorii de fonduri le vând si le cumpara în mod permanent, în functie de propriile necesitati de obtinere a profitului, respectiv de finantare.

ã în viziunea de origine franceza, piata de capital este cea care cuprinde pietele monetara, ipotecara si financiara.

Piata monetara este reprezentata de piata interbancara si de piata titlurilor de creanta negociabile (certificate de depozit, bilete de trezorerie emise de societati comerciale, bonuri de tezaur). Actorii pietei interbancare sunt Banca Centrala, bancile comerciale, trezoreria, casele de economii, iar tranzactiile se desfasoara sub forma creditarii si rambursarii împrumuturilor. Actor al pietei titlurilor de creanta negociabile poate fi orice agent economic.

Piata ipotecara este cadrul de mobilizare al creditului imobiliar prin intermediul organismelor care finanteaza constructia de locuinte. Biletele ipotecare emise de acestea se vând pe piata de capital, obtinându-se lichiditati în schimbul lor. Beneficiarul împrumutului poate rambursa creditul cumparând de pe piata bilete ipotecare pâna la concurenta valorilor însumate ale creditului si dobânzii aferente acestuia.

Pe piata financiara se emit si se tranzactioneaza valori mobiliare care concretizeaza valoarea capitalurilor pe termen lung, fara a se modifica natura lor.

În concluzie, definim piata de capital ca fiind acea componenta a pietei financiare care ofera posibilitatea investirii pe termen mediu si lung a capitalurilor concretizate în valori mobiliare.

Dupa caracteristicile lor valorile mobiliare se clasifica astfel3:

ã valori mobiliare primare, care mobilizeaza pe termen lung capitalurile proprii sau împrumutate si asigura încasarea în viitor a unei parti din veniturile nete ale emitentului (actiuni; obligatiuni; drepturi de subscriere, drepturi de atribuire si warante);

ã valori mobiliare derivate: contracte la termen anticipate (forward); contracte la termen, standardizate, viitoare (futures); contracte standardizate de optiuni (options). Contractele la termen (anticipate si viitoare) dau dreptul cumparatorului asupra unor active ale emitentului, la o anumita scadenta viitoare, în conditiile stabilite prin contract. Optiunile dau cumparatorului dreptul, dar nu si obligatia, de a vinde sau cumpara un anumit activ la o data viitoare, drept obtinut în schimbul platii catre vânzator a unei prime.

ã valori mobiliare sintetice, obtinute prin combinarea de catre societatile financiare a unor