Investițiile pe Piața la Termen

1. Oportunităţi pentru investitori pe pieţele la termen

Contractul futures este un acord prin care cineva se obligă să cumpere sau să vândă o marfă, instrument financiar, valută, la un anumit moment viitor la un preţ stabilit în prezent. Perioada de livrare, cantitatea şi calitatea unui contract futures sunt standardizate, iar preţul este negociat între cumpărători şi vânzători într-o bursă.

Tranzacţiile pe pieţele futures sunt o formă de investiţie în care mişcarile preţurilor pot fi rapide şi extinse, de aceea constituie un mediu foarte atractiv pentru persoanele care posedă un minim de capital şi care au temperamentul necesar desfăşurării acestui gen de operaţiuni.

Contractul futures financiar este definit ca un contract la termen pe titluri sau acţiuni, împrumuturi sau depozite, indici sau alte instrumente financiare, care au o valoare nominală, obiect şi dată scadentă standardizată şi sunt listate şi tranzacţionate într-o bursă organizată unde sunt înregistrate, compensate şi lichidate toate tranzacţiile, şi în care casa de compensaţie acţioneaza ca şi cumpărător pentru operatorii care vând şi ca vanzător pentru operatorii care cumpără.

Motivul principal pentru care agenţii economici utilizează contractele futures este managementul riscului. Contractele futures îi ajută pe aceştia s îşi transfere riscul la care sunt expuşi asupra celor care caută să obţină profituri din asumarea unor riscuri. Altfel spus, contractele futures pot fi folosite pentru acoperirea riscurilor – hedging- cât şi ca modalitate de investiţie.

Al doilea motiv pentru care pot fi folsite contractele futures este acela al specaulaţiei, în care, spre deosebire de operaţiunile de hedging, nu este deţinută marfa fizică sau instrumente financiare, iar operatorii nu caută să îşi reducă riscul ci tranzacţionează doar pentru a obţine profituri din fluctuaţiile preţurilor.

Cumpărătorul unui contract futures deţine o poziţie LONG, care reprezintă dreptul de a primi activul suport al contractului la data expirării acestuia- numită şi scadenţa contractului. Vânzătorul contractului futures adoptă o poziţie SHORT în piaţă şi la data scadenţei el trebuie să livreze activul suport al contractului, primind suma de bani convenită în momentul negocierii.

După iniţierea unei poziţii fie de vânzare, fie de cumpărare a unui contract, unui investitor/client i se va putea cere depunerea unor garanţii suplimentare, dacă acesta nu poate dovedi un minim de cunoştinţe privind instrumentele derivate şi riscul asumat.

Casa Română de Compensaţie efectuează zilnic marcarea la piaţă cu ajutorul soft-ului electronic de clearing, prin care membrilor compensatori li se solicită dacă este necesar, depunerea unor sume suplimentare pentru toate contractele deschise sau le livrează profiturile rezultate din mişcările favorabile ale preţurilor. Societatea de servicii de investiţii financiare le calculează apoi individual pentru fiecare client în parte, debitând conturile lor pentru pierderile potenţiale sau creditând conturile lor pentru profiturile potenţiale. Acest proces se numeşte marcarea la piaţă şi reprezintă una din cele mai importante funcţii ale casei de compensaţie.

Teodor Ancuţa, Ioan Aleman, Darius Cipariu, Mirela Cozgarea - Investiţiile pe pieţele la termen- analize şi strategii pentru investitori, Bursa Monetar Financiară şi de Mărfuri Sibiu, Sibiu, 2009.