Indici bursieri românești

Partea I: Indici bursieri - caracterizare

- Noţiuni generale

Pentru a aprecia activitatea unei pieţe bursiere, investitorii resimt nevoia de a analiza o serie de indici şi indicatori care să ofere posibilitatea de a accesa o informaţie concentrată, concisă, care să ofere o imagine cât mai clară asupra modului în care va evolua piaţa.

Indicii reprezintă o categorie distinctă a indicatorilor statistici care au căpătat o largă aplicabilitate în toate domeniile activităţii economice şi sociale, datorită faptului că reflectă cu multă expresivitate şi în mod analitic schimbările care au loc, rolul şi influenţa diverşilor factori în variaţia fenomenelor cercetate.

În domeniul financiar, un indice reprezintă un barometru global al unei activităţi, al performanţei financiare sau al unei evoluţii, în general. De exemplu, indicele preţurilor de consum este un coş valoric format din preţurile bunurilor de larg consum utilizate de populaţie, calculat periodic, care se substituie cu succes nivelului general al inflaţiei dintr-o anumită ţară. Aceeaşi metodologie se foloseşte şi în cazul indicilor bursieri. Astfel, un asemenea indice nu este decât o colecţie de acţiuni listate la bursă, care reflectă statistic valoarea componentelor sale. Un indice bursier este folosit pentru a reliefa caracteristicile acţiunilor componente, care au în comun diferite similarităţi: faptul că se tranzacţionează pe aceeaşi piaţă de capital, că fac parte dintr-un anumit sector economic de activitate sau că au aceeaşi clasă de capitalizare bursieră.

Literatura de specialitate reţine următoarele definiţii cu privire la conceptul de indice bursier:

- categorie distinctă de indicatori statistici care reflectă evoluţia în timp, în raport cu un anumit moment de referinţă, a performanţelor de ansamblu şi a dinamicii valorice asociate unei pieţe reglementate de capital, unui anumit sector industrial ori de servicii. În unele cazuri se pot determina indici regionali, baza de includere a firmelor în componenţa indicelui fiind aşezarea lor geografică. Această situaţie se întâlneşte adesea în cazul indicilor internaţionali;

- un instrument sintetic de comensurare şi ilustrare transparentă a mişcărilor unei pieţe bursiere sau a mişcărilor unui sector industrial sau de servicii, punând în evidenţă evoluţia cotaţiilor instrumentelor financiare emise de entităţile cotate selectate;

- expresie numerică, evaluată în puncte, a trendului asociat cursurilor celor mai reprezentative titluri cotate pe o piaţă bursieră şi implicit o oglindă a evoluţiei pieţei de referinţă, în ansamblul său, reflectând punctul de echilibru între cererea şi oferta de valori mobiliare, la un moment dat, pe piaţa respectivă. Din acest punct de vedere, indicii bursieri caracterizează starea economică şi climatul de afaceri general, în măsura în care structura acestora este reprezentativă pentru ansamblul ramurilor şi sectoarelor de activitate;

- instrumente de analiză care reflectă într-o manieră expresivă şi sintetică, schimbările care intervin în context macroeconomic, cauzele şi factorii de influenţă a acestora, cu scopul de a evidenţia preferinţa medie a deţinătorilor de capital, din perspectiva angajării resurselor financiare de care dispun, în diferite sectoare ale economiei naţionale (indicii de sector).

În concluzie, un indice bursier este un indicator menit să reflecte schimbările valorice ale unui grup specific de acţiuni. Acurateţea cu care un indice bursier urmează piaţa acţiunilor depinde de tipul emitenţilor selectaţi în coşul indicelui, de compoziţie (procentul deţinut de o acţiune în total) şi de metodologia de calcul. Urmărind evoluţia nivelului unui indice bursier se poate evidenţia tendinţa de ansamblu a unei pieţe bursiere sau a sectorului urmărit, adică sensul mişcării generale a cursurilor titlurilor de valoare, în general a acţiunilor, de pe respectiva piaţă sau din cadrul sectorului analizat.

Indicii bursieri care caracterizează o piaţă pot să includă în componenţa lor, fie un număr reprezentativ de titluri emise de firme considerate ca fiind „reprezentative” pentru piaţa în cauză, fie include aproximativ toate titlurile emise de firmele cotate la un moment dat, pe respectiva piaţă.

În prima etapă indicii bursieri au fost construiţi pentru acţiuni, însă pe măsura dezvoltării pieţei de capital şi a produselor derivate, aceştia pot urmării chiar obligaţiuni de stat sau titluri emise de fondurile mutuale .

Ca evoluţie, indicii bursieri au pornit de la a analiza piaţa de capital a unei singure ţări, însă pe parcurs s-au constituit indici care urmăresc şi piaţa internaţională în ansamblul ei (aceştia numindu-se indici mondiali ) sau a unei regiuni, de exemplu cei din spaţiul monedei unice europene.

- Clasificare

În vederea clasificării indicilor bursieri, literatura de specialitate reţine următoarele criterii relevante :

a) în funcţie de natura valorilor mobiliare pentru care se construiesc indicii:

• indici pentru acţiuni: aceştia deţin cea mai mare pondere în aproape toate ţările lumii, dintre aceştia făcând parte: Dow Jones Industial Average (DJIA), Standard & Poor’s 500 (S&P500) şi Nasdaq 100 în Statele Unite; indicii FS-SE în Marea Britanie; DAX în Germania; Nikkei şi Topix în Japonia; CAC-40 în Franţa; BET, BET-C, BET-FI şi RAQ în România.

• indici pentru obligaţiuni;

• indici pentru titlurile emise de fondurile mutuale.

b) în funcţie de modul de calcul al indicilor:

• indici din prima generaţie, care se calculează ca o medie aritmetică a cursului acţiunilor componente, cu valoare ajustată pentru acţiunile care au suferit modificări de valoare (splitări, modificări de capital);

• indici din a doua generaţie, ale căror caracteristici sunt:

- cuprind un numar mare de emitenţi (500 în cazul S&P, 2000 sau 3000 pentru Frank Russell);

- acţiunile componente aparţin mai multor domenii de activitate (cu excepţia indicilor sectoriali);

- metodologia lor de calcul presupune de cele mai multe ori ponderarea acţiunilor cu cursul bursier sau capitalizarea bursieră.

Din aceasta categorie fac parte indicii Topix, S&P 500, DAX , CAC-40.

c) în funcţie de gradul de cuprindere al indicilor:

• indici generali, care cuprind acţiuni aparţinând mai multor domenii de activitate, căutând să exprime cât mai bine structura pieţei respective şi evoluţia economiei în ansamblu. Printre cei mai cunoscuţi indici de acest tip se numără Nasdaq-100, CAC-40, FT-SE Actuaries 100, DAX , BET-C;

• indici sectoriali, care reflectă evoluţia unui singur domeniu de activitate: industria extractivă, industria aeronautică, industria bancară, industria alimentară, etc.

d) în funcţie de componenţa valorilor mobiliare ce intră în calculul indicilor:

• indici ce cuprind valori mobiliare cotate pe o singură piaţă bursieră, fie ale unor firme autohtone, fie ale unor firme străine cotate şi pe piaţa respectivă;

• indici mondiali, ce cuprind valori mobiliare cotate pe diferite pieţe bursiere (MSCI - calculat de Morgan Stanley, Dow Jones Euro-STOXX, FT Actuarial World Stock Index, Frank Russell, etc.);