Indici Bursieri

I. NOŢIUNEA DE INDICE BURSIER

Indicii bursieri reprezintă expresia numerică, măsurată în puncte a evoluţiei cursurilor celor mai reprezentative titluri de pe o piaţă. Apariţia lor este legată de necesitatea unui produs prin care să se realizeze urmărirea în ansamblu a pieţei pe care se calculează şi care să nu reflecte doar evoluţia unui singur titlu cotat ci a titlurilor reprezentative pentru piaţa în cauză.

În economie sau finanţe, un indice (un indice al preţurilor sau un indice bursier) este un indicator global al unei activitaţi, al performanţei sau al unei evoluţii în general. Indicele preţurilor de consum, de exemplu, este un coş valoric format din preţurile bunurilor de larg consum utilizate de populaţie, calculat periodic, care se substituie cu succes nivelului general al inflaţiei dintr-o anumită ţară.

Un indice bursier nu este decât o colecţie de acţiuni listate la bursă, şi reflectă statistic valoarea componentelor sale, este un indicator menit sa reflecte schimbările valorice ale unui grup specific de acţiuni. Acurateţea cu care un indice bursier urmează piaţa acţiunilor depinde de structura acţiunilor, de compoziţie (procentul deţinut de o acţiune în totalul indicelui) şi de metoda de calcul.

Primul indice bursier a fost indicele Dow – Jones, la bursa din New York şi denumit după numele a doi specialişti financiari: Charles Dow şi Edward Jones. Indicele a apărut ca idee a lui Charles Dow care a dorit ca pentru a evidenţia trendul pieţei să calculeze un curs mediu al mai multor firme care erau în număr de 11, astfel s-a calculat un prim indice bursier în anul 1884. Treptat numărul acţiunilor incluse în calculul indicelui a crescut, ajungându-se la 30 în prezent . Treptat au început să apară şi alţi indici pe pieţele internaţionale ca FT-SE 30 în Marea Britanie sau Nikkei în Japonia. Toţi aceşti indici sunt indici de primă generaţie, cu capacitate de informare redusă deoarece cuprind acţiuni ale unor societăţi ce aparţin aceluiaşi sector economic (sectorul industrial de regulă).

Următorul pas în evoluţia indicilor bursieri a fost apariţia indicilor de generaţia a doua în portofoliul cărora au fost incluse acţiuni ale unor societăţi din diferite sectoare ale economiei. Acest fapt a dus la o completare a informaţiilor oferite de către indicii de primă generaţie, realizându-se o mai bună conturare a caracterizării economiilor naţionale. Astfel în ţările mai sus amintite au apărut indicii NYSE pe piaţa New York-ului, FT-SE 100 pe piaţa Londrei şi TOPIX pe piaţa japoneză.

Indicii bursieri, iniţial, aveau în portofoliu numai acţiuni, astăzi însa, s-a ajuns la calcularea unor indici care urmăresc evoluţia altor titluri de valoare cum sunt obligaţiunile sau titlurile emise de fondurile mutuale. În ceea ce priveşte importanţa, indicii bursieri au evoluat de la o singură piaţă de capital situată într-o anumită ţară, la piaţa financiară internaţională prin apariţia indicilor mondiali şi a indicilor caracteristici ţărilor din spaţiul monedei unice europene.

II. CLASIFICARE ŞI CARACTERISTICILE INDICILOR BURSIERI

Indicii bursieri, datorită diversităţii lor, pot fi clasificaţi în funcţie de mai multe criterii şi anume:

A. După valorile mobiliare în raport de care se construieşte indicele, se deosebesc următoarele categorii de indici:

-indici bursieri pentru acţiuni;

-indici bursieri pentru obligaţiuni;

-indici pentru titluri emise de fondurile mutuale şi alte instituţii de acest fel.

Cei mai răspândiţi indici care se calculează în aproape toate ţările din lume unde există o piaţă de capital sunt indicii pentru acţiuni cum ar fi: Dow Jones Industrials Average, Nasdaq 100 (în SUA), indicii FT-SE (în Marea Britanie), Nikkei şi Topix (în Japonia), CAC-40 (în Franţa);

B. În funcţie de algoritmul de calcul, indicii se împart în:

-indici din prima generaţie, care se calculează, în general, ca o simplă medie aritmetică a cursului acţiunilor componente, şi care sunt formaţi din acţiuni dintr-un număr redus de ramuri economice şi deci cu o relevanţă redusă pentru situaţia de ansamblu a pieţei;

-indici bursieri din generaţia a doua, care iau în considerare un număr mai mare de acţiuni (unele depăşesc 2000) ce provin din mai multe domenii de activitate şi sunt ponderaţi cu capitalizarea bursieră (de exemplu indicele CAC 40).

C. În funcţie de tipul pieţei de capital pe care sunt calculaţi indicii, există:

-indici specifici pieţei bursiere (cum este indicele BET);

-indici ai pieţei extrabursiere (de exemplu, indicele RASDAQ-C).