Scheletul uman este format din 206 oase separate, unite intre ele prin diferite articulatii. Marimea, respectiv forma diferitelor oase este determinata de functia anatomica. Cel mai mare os este femulrul, iar cel mai mic este scarita (2, 6 mm), una din oscioarele auditive.
Oasele pot fi impartite in 4 mari grupe. Oasele lungi sau cilindrice dupa cum le arata si denumirea, sunt alungite, usor curbate, au rolul de a amortize socurile. Din aceasta categorie fac parte oasele gambei, bratului, degetelor. Oasele scurte (sau cubice) sunt colturoase, groase. Asa sunt de exemplu oasele carpiene si tarsiene. Oasele neregulate, conform denumirii, au forme si dimensiuni variate. Formeaza unele parti ale fetei si spatelui. In final, oasele late coastele, craniul, spata reprezinta scuturi ale organelor vitale.
Peste 500 de muschi asa-nimitii muschi scheletici se ataseaza de oasele noastre. Muschii se insera pe oase prin intermediul prelungirilor numite ligamente. In timpul miscarii, muschii corespunzatori se contracta, deplasand osul care apartine de acestia. Muschii si oasele formeaza impreuna cele mai mari sisteme organice ale organismului nostrum: sistemul osos si muscular.
Scheletul este flexibil datorita articulatiilor care unesc oasele. Unele articulatii sunt insa fixe, oasele fiind sudata intre ele la nivelul marginilor, astfel incat par a fi un singur os. Asa de exemplu, osul pereche al bazinului (osul coxal) este format de fapt din 3 oase: portiune superioara este iliumul, partea inferioara, anterioara este pubisul, iar cea posterioara este ichiumul. La noii nascuti si la copii, aceste oase se pot deplasa putin unul fata de celalalt, dar pana la maturitate se osifica complet. O alta categorie importanta a legaturilor interosoase este articulatia mobile, dar masura miscarii este variabila. Cea mai mare articulatie a organismului nostru, articulatia genunchiului de exemplu functioneaza ca o balama: permite miscarea inspre inapoi a gambei, dar nu permite miscari laterale si orientate inainte. La fel functioneaza si articulatiile degetelor. Articulatia coxo-femurala, dintre osul bazinului si femur, este insa o articulatie numita sferica, sau libera: suprafata sferica a capului articular al femurului se potriveste in cavitatea articulata a bazinului. Aceasta structura determina o mobilitate deosebita a articulatiei, permitand miscari ample inainte, inapoi si lateral.
La fel este si articulatia umarului (intre humerus si spata). Coloana vertebrala umana e formata din 26 de oase separate: vertebre; acestea sunt unite prin articulatii. Vertebrele se deplaseaza putin fata de vertebrele invecinate, dar aceste deplasari mici, adunate la un loc determina o flexibilitate deosebita a coloanei vertebrale. Daca nu ar fi asa, nu apleca in fata, in spate sau lateral.
La intalnirea capului si a coloanei vertebrale gasim un alt tip de articulatie. Datorita celor doua proeminente (condili) ale osului occipital care se potrivesc in cavitatile ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.