Sturionii din fam. Polipteridae, al caror corp, cu multe inotatoare dorsale este atit de bine acoperit cu placi romboidale, incit apare complet invelit intr-o carapace, populeaza fluviile Africii tropicale. Specia din Nil (Polypterus bichir), cea mai cunoscuta, ajunge la lungimea de aproximativ un metru, pe cind Polypterus senegalus, care traieste in Africa de Vest, atinge 40 cm., iar P. lapradei, care d asemenea traieste in Africa de Vest, ajunge la 90 de cm. lungime. Aceste specii reprezinta paleonisciformes, care au supravietuit pina azi; inainte au fost considerate drept crosopterigieni, deoarece poseda o pereche de pulm oni asezati ventral si inotatoarea toracice musculoase cu baza solzoasa.
Acestia au pe corp 5 rinduri longitudinale de placi osoase (scuturi) si intre ele scutele mici dispuse neregulat. Rostrul conic spatulat poarta ventral 4 mustati iar gura subterminala este fara dinti si prezinta buze groase. Corpul se prelungeste inapoi in lobul inferior al cozii. Sturionii traiesc in apele termale termale si semireci din emisfera boreala. Sint mai abundenti in Asia si Europa orientala si foarte rari in Europa occidentala. Dat fiind ca sturionii au o importanta economica deosebita mai ales in Europa orientala constituind un produs valoros de pescuit in Dunare, in Marea Neagra, in Caspica si in Volga ca si in bazinele marilor fluvii din Extremul Orient ei vor fi descrisi mai amanuntit. Sipul (Acipenser Sturio) Singurul sturion care se mai gaseste si pe coastele atlantice ale Europei poseda un bot moderat alungit, o buza superioara ingusta ti o buza inferioara groasa despicata la mijloc. Firele de mustata sunt simple. Scuturile mari laterale sunt dispuse compact unele linga altele si scuturile dorsale de la mijloc sunt cele mai mari. Culoarea partii superioare este mult mai mare sau mai putin cafenie-inchisa, iar in partea inferioara -alba argintie lucioasa; scutirile au culoarea alba-murdara. Lungimea acestui peste poate sa ajunga pina la 6 metri, de obicei insa are cel mult 2 metri. El se gaseste in Oceanul Atlantic, in Mediterana, in Marea Nordului si Baltica. In Rin se urca pina la orasul Mainz, mai rar pina la Basel.
Nisetrul (Acipenser guldenstadti) Cega (Acipenser ruthenus) Are botul mai lung, ascutit si intors in sus, iar mustatile cu franjuri. Scuturile mari, laterale sunt rombice, iar cele mici-dintate la partea lor posterioara. Este un sturion mai mic cu lungimea in medie de 60-80 de cm si greutatea pina la 6-7 kg. Buza inferioara este divizata la mijloc. Acest sturion este adaptat exclusiv la viata in apele dulci, trecind din fluvii si in riurile afluente mai mari. Astfel din Dunare ajung pina in riul Tisa si Mures. Este raspinditin riurile din sud-estul Europei, bazinul M. Negre si riurile siberiei.
Morunul (Huso huso) Cel mai mare sturion, are botul scurt, conic si turtit de sus in jos; mustatile sunt turtite lateral si fara franjuri. Scuturile de pe corpul lui gros sunt mici, iar scuturile mari ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
